Biserica de lemn ”Adormirea Maicii Domnului” (sec. XVIII), comuna Fitionești

Biserica de lemn din Răcoasa este unul dintre monumentele istorice ale judeţului Vrancea, fiind inclusă pe noua listă realizată în anul 2004. Poartă hramul “Sfinţii Voievozi” şi se află la aproximativ 500 de metri în nordul satului, pe şoseaua care duce spre Mărăşeşti. Biserica a fost construită în anul 1807, folosindu-se bârne de lemn pentru acest lucru. Având în vedere că lemnul este un material care se degradează foarte uşor, în anul 1937, s-a luat hotărârea ca pereţii să fie acoperiţi cu scânduri. Această hotărâre s-a luat şi din punct de vedere estetic, pentru că scândurile au creat un mediu mai plăcut. Biserica de lemn din Răcoasa a avut nevoie de mai multe reparaţii de-a lungul anilor, care au fost efectuate în anii 1898, 1902, 1924 şi 1964 (când a fost acoperită cu scândură şi apoi tencuită). Şi şindrila de pe acoperiş a fost înlocuită de mai multe ori, pentru că ploile şi zăpezile l-au afectat. Stilul în care a fost ridicată Biserica de lemn din Răcoasa este specific moldovenesc, însă se observă şi câteva elemente inspirate din arhitecturile bizantină şi gotică. Pridvorul este unul deosebit, deoarece stâlpii pe care se sprijină sunt sculptaţi şi prezintă motive florale. Planul său poligonal se regăseşte şi în altar. Biserica de lemn din Răcoasa are atât catapeteasma, cât şi icoanele împărăteşti sculptate în lemn. Printre bunurile cele mai de preţ ale bisericii, se numără clopotul care a fost luat, în 1817, din banii strânşi de credincioşii din sat şi din împrejurimi. Clopotniţa se afla în sudul lăcaşului religios. Biserica de Lemn din Răcoasa este de asemenea un centru pentru sărbătorile religioase locale, atrăgând comunitatea în evenimente care păstrează și celebrează obiceiuri străvechi. Aceste evenimente sunt momente de profundă conexiune spirituală, dar și de întărire a legăturilor comunitare.

Interiorul este reprezentat de ușile împărătești, sculptate în lemn, aurite, cu elemente pictate cu chipurile evangheliștilor, icoanele împărătești, precum și de o cruce din lemn înălțată în memoria ostașilor din Coza, căzuți în Primul Război Mondial, ale căror nume au fost săpate în lemnul acesteia.

Biserica Sfinții Voievozi, ridicată de olarii din Irești, reprezintă axa spirituală a vrâncenilor ireșteni. Este renumită pentru corul parohiei, însuflețit de părintele Miron. Corul a luat ființă în anul 2016, imediat după ce părintele Miron a primit sarcina de a se ocupa de frumoasa bisericuța din sat. Chiar de la prima slujbă ținută pentru enoriași, acesta le-a explicat părinților despre planul său ambițios de a înființa un cor, având la rândul său experiența de a fi cântat într-un cor cu mulți profesioniști, dacă ar fi să-i reamintim doar pe tenorul Vlad Miriță și Daniel Jinga, dirijorul Corului Operei Naționale din București. Preotul Ionel Miron a absolvit Școala Populară de Artă din Târgu Mureș, așa explicându-se și pasiunea sa față de muzică.

Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, monument istoric nr. cod LMI VN-II-m-A-06563, reprezintă un lăcaș de cult realizat din lemn de către meșterii locali între anii 1772-1773. Planul bisericii este unul de tip navă, cu absidele poligonale nedecroșate. Meșterii locali au folosit bârne de lemn de stejar, încheiate în „coadă de rândunică” pentru peretii edificiului, pe care l-au clădit pe un soclu din piatră de râu. Accesul în biserică se face prin pridvorul lăsat deschis, cu stâlpi frumos sculptați, fiecare cu altă decorație, și cu fruntarul de asemenea bogat ornamentat. Acoperișul este de tip șarpantă cu învelitoare din șindrilă, răsărind din el turnul clopotniță, învelit separat, având o forma prismatică. La biserica de la Valea Sării se remarcă cheia de boltă, un minicilindru cu o cruce gravată în interior și cu o scriere în chirilică a anului 1773 – probabil anul construcției. Interiorul este simplu, fiind reprezentat de ușile împărătești din lemn, pictate, care redau în culori pastelate pe Arhanghelul Gavriil și Fecioara Maria în cadrul Bunei-Vestiri. În biserică se mai păstrează fragmente de icoane pe pânză provenind de la o veche catapeteasmă în care sunt redate scenele „Judecata de apoi” și „Împărtășirea Mariei Elisabeta”, catapeteasmă pictată la finele veacului al XIX-lea. Bolta este pictată în nuanțe de albastru cu stele aurii ce sugerează cerul înstelat – implicit apropierea de divinitate. Din patrimoniul bisericii fac parte numeroase icoane pe lemn vechi, de mare valoare. Biserica a fost restaurată în cursul anului 2011.

Caracteristicile tipologice și artistice încadrează Biserica Sf. Nicolae din Păulești ca fiind construită în secolul al XVIII-lea. Certificarea datării monumentului arhitectural – religios este dată de o inscripție situată pe latura de vest, în grafia chirilică. Este o însemnare, în partea sudică, a meșterilor ce au ridicat monumentul. Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” a fost realizată de către obștea sătească. Edificiul dispune de un plan trilobat, cu absida altarului decroșată, de formă poligonală. Încăperile sunt ordonate pe axa est-vest, iar sistemul de boltire subliniază acest lucru cu mijloace specifice arhitecturii de lemn. Silueta edificiului este marcată de învelitoarea de șindrilă, care este înaltă, cu pante repezi, înglobând astfel și volumul bolților ce acoperă interiorul. Biserica din Păulești are pridvorul amplasat pe latura de vest, suprapus fiind de turnul clopotniță, prismatic si foarte scund, lăsat deschis, putând fi admirată frumusețea stâlpilor crestați în floare de către meșterii constructori. În afara celor câteva elemente de sculptură în lemn, zestrea artistică a bisericii o constituie icoanele împărătești care contribuie la împodobirea interiorului.

Cum ar fi să ajungi într-un sat cu un peisaj mirific și din mica biserică de lemn să răsune pricesne cântate de bărbații satului? Dar să știi că poți trăi un moment unic, emoționant, în biserica „Sfinții Voievozi” din Gugești oricând ai sosi. O zărești de departe, vopsită în cărămiziu, cu ferestre albe, ca niște perle, pare o corabie straniu ancorată pe pământ.  Cu acoperișul din tablă, construită din bârne și scânduri, are pictura lipită pe pânză de un albastru azuriu, ca cerul. Interiorul bisericii te va surprinde prin spectacolul culorilor, ca o comoară bine ocrotită între pereți simplii.  Dacă ajungi aici, sigur vei fi impresionat de modestia și înțelepciunea acestui vechi sat! Scurtă incursiune istorică Biserica de lemn a fost construită în anul 1879, fiind ctitorită de către Moise Marin, cu scopul de a oferi credincioșilor din vechiul sat Gugești, un spațiu unde să se poată simți mai aproape de Dumnezeu.  De asemenea, pe peretele interior de la intrare pot fi văzute și numele a încă 8 ctitori ce au participat la ridicarea sfântului lăcaș. La mai puțin de 100 de ani de la înființare, în 1966 biserica și clopotnița au primit titlul de monumente istorice. Experiențe unice   Dacă te pasionează turismul ecumenic și dorești să îți completezi experiența din această zonă, mai poți vizita și Schitul Dealul Sării, Biserica Brâncovenească „Nașterea Maicii Domnului” din Dragosloveni sau mănăstirile Recea, Rogozu, Dălhăuți sau Poiana Mărului.  Alte atracții care pot fi de interes pentru orice călător mai sunt și Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, Muzeul memorial „Alexandru Vlahuță” din Dragosloveni, Situl Dacic Cândești, Rezervația Naturală Pietrele Matei, precum și schitul și cascada Muntioru. 

Satului Cotești, fost Odobasca, se află în zona Subcarpațílor Orientali între dealurile înalte și câmpia Râmnicului. O excursie în zonă oferă priveliști și peisaje care, cu siguranță, te vor încânta. Mica biserică din lemn, ridicată în anul 1471, te așteaptă la marginea de sud a satului, într-o curte verde, străjuită de tei seculari. Este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din Vrancea. Chiar Marele Dicţionar Geografic al lui Lahovari afirmă: „În Odobasca există o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului fondată de Stan Cotea, prefăcută în 1869 şi 1888 care deţine 6 prăjini de fâneţe şi păduri din care obţine un venit modest de numai 150 de lei.” Biserica este de tip navă, cu pereţii încheiaţi din bârne de stejar, şi căptuşiti cu scânduri de brad vopsite în albastru-gri. În interior are o boltă deschisă, o cupolă susţinută  de căpriori curbaţi din stejar, boltă ce demonstrează măiestria lucrătorilor în lemn. Conacul din centrul comunei, cu o istorie deosebit de bogată ce a aparținut căpitanului Stan Cotea Odobescu, este încă un obiectiv pe care nu trebuie să îl ratezi! Scurtă incursiune istorică Conform surselor istorice – un vechi pomelnic săpat în lemn și menționat în inventarul bisericii din anul 1904 - și a pisaniei amplasate deasupra intrării în naos, căpitanul Stan Cotea a ctitorit bisericuța din lemn în anul 1471. Clopotniţa bisericii este situată în colţul de nord-vest al acesteia, la distanţă de câţiva metri. Este impresionantă ca înălţime şi chiar ca supra­faţă. Este construită în acelaşi stil cu biserica, din bârne de stejar căptuşite cu scânduri şi considerăm că a fost renovată odată cu biserica la 1888. Este un miracol că există şi azi, fără reparaţii, adăpostind două clopote celebre prin donatorii lor. Comori neprețuite • Cazanie din 1829, fără coperţi • Icoană „Maica Domnului" pictură pe lemn cu foiţă de argint ci­zelat din secolul al XIX-lea; Unele dintre icoanele vechi au fost preluate în anii comunismului pentru muzeele din judeţ. În inventarul actual am mai găsit următoarele obiecte de preţ şi valoa­re istorică alături de cele menţionate mai sus: • Icoane cu vechime necunoscută, pictate în ulei, pe lemn şi anume: Isus cu Luca şi Cleopa, Fuga din Egipt, Isus Hristos (2 buc.), cele 14 praznice împărătești; • Icoana „Sfinţii Împărați" din 1864; • Icoana „Adormirea Maicii Domnului" din 1888; • Clopot de 200 kg donat în anul 1937 de regele României, Carol al II-lea; • Clopot de 100 Kg, donat tot în 1937 de către general Costel Tătăranu; • ​​O cruce în altar din metal alb şi mijlocul din lemn de măslin sculp­tat cu Botezul Domnului şi Răstignirea donată în 1915 de familia de boieri greci din Odobasca - Mihai Mosgos; • O icoană „Maica Domnului cu Pruncul" pictată în ulei şi donată de familia Eufrosina şi N. Vlahuţă (se poate specula o legătură cu scriitorul Al. Vlahuţă); • O icoană „Sfântul Dumitru" în naos, donată de familia C. Vasilescu; • Un policandru de bronz donat de Panaite Ciubotaru, unul dintre cei mai vașnici epitropi ai lăcaşului, ai cărui urmaşi continuă şi azi să contribuie la gospodărirea sa şi care au cripte în cimitirul bisericii. Experiențe unice în locație Anual se desfășoară activități social-culturale și religioase strâns legate de biserică.

Biserica “Sfântul Nicolae”din Prisaca, a fost ctitorită în secolul al XVIII-lea folosindu-se o tehnică constructivă veche. Biserica s-a ridicat pe o temelie făcută din bolovani de râu, fiind înălţată din bârne din lemn de stejar. Întreg edificiu a fost pardosit cu scânduri de lemn folosidu-se cioplitura şi crestătura în realizarea unor ornamente geometrice, acoperişul fiind realizat din sarpantă de lemn cu învelitoare de şindrilă. În interior, încă se mai păstrează două fragmente din vechea catapeteasmă pictată în anul1820 şi donate de către „Tetorii bisericii acesteia, Gheorghe Enoiu”. Acest lăcaş de cult are şi utilitate funerară fiind amplasat în mijlocul cimitirului. Sursă text și poze

Biserica de lemn “Sfântul Nicolae“ din Vrâncioaia poate fi datată pe baza unor inscripții în chirilică de pe bârnele din lemn. Acestea au fost descoperite datorită lucrărilor de refacere a monumentului începute în vara anului 2003. În partea de sud a pronaosului se află gravat în lemn: „Să știe de cându s-au sfințitu biserica aceasta ombla văliatu 7286 (1778) și era domn Ghica Vodă protopop era Neculaiu Vidra(ș)cu”. Pe o bârnă din lemn situată în partea de nord se găsește înscrierea: „să știe de cându s-au șindrilitu biserica let 7290 (1782) Mai 25…popa Cristian Ștefan”. Putem afirma că 1778 este anul sfințirii și începerii construcției, iar anul 1782 ca definitivare. Planul bisericii „Sfântul Nicolae” este monovanat, având pereții înălțați pe o temelie de piatră de râu, cu rol în protejarea materialului lemnos folosit în constructie. Accesul în incintă se face printr-o ușă din lemn, după ce se urcă două trepte din lespezi de piatră. Acoperișul cu învelitoare din șindrilă, unic pentru întregul edificiu, înglobează și volumul bolților, încununat de cruci din fier forjat. Interiorul este reprezentat de icoanele pictate pe lemn, cu scene din viața sfinților, precum și de icoanele împărătești vopsite cu roșu. În anul 2003, la Biserica de lemn “Sfântul Nicolae“ din Vrâncioaia au început lucrări de restaurare și reparații la acoperiș și la temelie, punându-se în valoare inscripțiile in chirilică săpate pe bârnele din pronaos, în urma decapărilor interioare. Sursa text: Wikipedia. Sursă poze: În Vrancea