Biserica de lemn ”Cuvioasa Paraschiva” - Tei (1663), comuna Câmpuri

Pe Valea Şuşiţei, în amonte, în extrema nordică a judeţului Vrancea, întâlnim o biserică de lemn, construită în aceeaşi perioadă cu bisericile din fostul Ţinut al Adjudului (Rugineşti şi Angheleşti), respectiv a doua parte a secolului XVII.

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din satul Tei, comuna Câmpuri, este una din vechile construcţii de lemn, ridicată de obştea satului, undeva spre sfârşitul secolului XVII. Argumentul principal este forma clasică de navă a lăcaşului, faţă de bisericile construite începând cu secolul XVIII, dispuse în formă de Cruce.

Dar ce particularizează biserica din Tei este felul în care obştea satului a construit-o. În primul rând temelia foarte înaltă pentru acest gen de construcţie, realizată din piatră de râu de pe Valea Şuşiţei, peste care au fost aşezate bârnele pereţilor. Întrucât lăcaşul se situează într-o zonă de munte, cu multă umiditate şi geruri năpraznice, la o dată pe care nu cunoaştem, pereţii au fost tencuiţi, dând impresia că este vorba despre un perete de zid, fenomen întâlnit şi la alte biserici de lemn, din aceleaşi motive.

Interesant este că, în ciuda tencuirii pereţilor de lemn, aceştia nu au fost complet anulaţi, tencuiala urmând linia lemnului, element vizibil mai ales la pronaos şi Altarul de formă poligonală, decroşat suficient pentru a aminti cunoscătorilor că sub tencuială se află un perete din bârne de lemn.

Dacă tencuiala a ştirbit oarecum din frumuseţea pereţilor, biserica în ansamblu nu a avut de suferit, dimpotrivă i s-a dat un aer original, un aspect omogen, peste care se ridică un acoperiş unitar, cu învelitoare din şindrilă, care lasă să se vadă la îmbinarea cu pereţii o tulburătoare dantelărie de lemn, prinsă în cuie de lemn ca nişte spice de grâu de jur împrejurul lăcaşului.

Alt element unic pe care îl întâlnim la biserica din Tei este deschiderea de pe latura de vest a pronaosului, o fereastră care creează o axă cu fereastra Altarului. Naosul este la rându-i luminat de două ferestre dispuse paralel, nord-sud.

Pe latura de sud a fost adosat un pridvor, deasupra căruia se află turnul clopotniţă. Astăzi, atât pridvorul, cât şi clopotniţa sunt închise cu scândură dispusă în plan vertical, însă, iniţial, ambele au fost deschise, în stilul celorlalte pridvoruri şi turnuri clopotniţă din Vrancea, ca la biserica „Sfântul Nicolae” din Prisaca de exemplu.

Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete de lemn, pe care se află icoane originale din secolul XVIII, înnegrite de fumul câtorva secole, dar încă expresive prin liniile sobre, în care sfinţii par coborâţi din icoane bizantine.

Acelaşi procedeu a fost utilizat şi la pereţii interiori, care au fost tencuiţi şi văruiţi, peste care creştinii au aşezat icoane pictate pe lemn, unele din aceeaşi perioadă ca şi icoanele de pe peretele care desparte naosul de pronaos.

Din punct de vedere artistic, icoanele vechi de la biserica din Câmpuri, ca şi cele trei registre de icoane de pe catapeteazmă sunt de certă valoare artistică, atât prin vechimea acestora, cât şi prin inspiraţia bizantină, cu acele linii drepte şi sobre.

Mai trebuie amintită icoana „Izvorul Tămăduirii”, o bijuterie lucrată în culori vii, diferită ca stil, compoziţie şi nuanţe, de icoanele de pe catapeteazmă. Icoana este semnată de autor – Pavel Zugravul, care mai adaugă şi numele celor care au plătit-o şi anul execuţiei – 1860.

Sobrietatea culorilor icoanelor de pe catapeteazmă nu lasă să întrevadă elementul surpriză pe care îl ascunde Altarul, mai precis elegantul baldachin din lemn care, ca într-o maiestuoasă biserică voievodală, protejează Sfânta Masă.

Detaliu rarisim printre bisericile de lemn din Vrancea şi chiar din România, baldachinul Sfintei Mese de la biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din satul Tei dă o notă de eleganţă unui lăcaş care, privit din exterior, pare mai degrabă o casă ţărănească de la Muzeul Satului, decât lăcaşul de cult al unei comunităţi de răzeşi din fostul Ţinut al Adjudului.

Coroborând particularităţile arhitectonice, cele ce ţin de exterior, cu cele din interior, în mod deosebit picturile vechi şi baldachinul, cu vechimea sa, putem afirma că biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Tei este un lăcaş reprezentativ pentru istoria medievală a satelor de oameni liberi din sudul Moldovei.

Sursă text: Romeo-Valentin Muscă, Catedralele Vrancei (m.s.)
Sursă foto