Biserică

Biserica Adormirii Maicii Domnului este construită pe temelia fostei biserici distruse în primul război mondial din 1916-1918. Actuala biserică e construită din lemn, cu pereții din bârne, tencuiți cu mortar de var și nisip, și e acoperită cu tablă. Cei exteriori sunt căptușiți cu scândură. Clopotnița este construită din lemn și acoperită cu tablă. Construcția Bisericii a început în anul 1921 și s-a terminat la 4 noiembrie 1934.  Pictura Sfântului Locaș a fost realizată de pictorii de origine italiană Adolf și Oreste Cantini din Focșani, fiind realizată în tehnica ulei.

Un colț de rai în comuna Răcoasa, județul Vrancea.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din localitatea Bordești, județul Vrancea, este o veche biserică brâncovenească de pe Valea Râmnei, aflată la nord de orașul Râmnicu Sărat. Datând de la sfarșitul secolului al XVII-lea, biserica din Bordești a fost declarată monument istoric. La această biserică se ajunge mergând pe drumul european 85, iar mai apoi pe drumul județean ce leagă între ele localitațile Dumbrăveni si Vintileasca, până la intersecția cu drumul comunal ce duce spre Bordești. Biserica brâncovenească se află in partea sudica a localitații. Biserica din Bordești, zidită inițial ca mănăstire, a fost ctitorită între anii 1698-1699, de către căpitanul Mănăilă, dregător al Sfântului Constantin Brâncoveanu. Biserica mănăstirii, păstrată până astăzi, având hramul "Adormirea Maicii Domnului", iese in evidență atât prin arhitectura brâncoveneascâ, cât și prin pictura în fresca de pe pereții interiori, care poartă semnătura renumitului zugrav bisericesc Pârvu Mutu. Mănăstirea din Bordești a avut o situație foarte bună pentru o vreme, însă în anul 1742 aceasta este închinată ca metoc Episcopiei Buzăului la 1742, până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când este închinată Mănăstirii Babeni. Mai apoi, după secularizarea averilor manăstirești și retragerea călugărilor greci care populau mănăstirea, biserica mănăstirii devine biserică de mir pentru credincioșii din Bordești.  Degradarea bisericii, determinată de cutremure și alunecări de teren, face ca biserica să fie părăsită definitiv în anul 1911. Mai apoi, biserica este declarată monument istoric prin decret regal, la 10 martie 1915, ca urmare a recomandărilor reprezentanților Comisiei Monumentelor Istorice. Ansamblul monahal din Bordești este alcătuit dintr-o incintă poligonală cu o suprafață de aproximativ 1.200 de metri pătrați, împrejmuită de un zid de caramidă, si două corpuri de clădiri: unul pe latura vestică și unul in zona sudică a incintei. În mijlocul curții se află ridicată modest biserica. Biserica si stăreția, aceasta din urmă aflată în zona sudică a curții, alcătuiesc complexul monahal inițial, construit în epoca brâncovenească. Cele două corpuri de clădiri monahale au fost delimitate planimetric in urma cercetărilor arheologice efectuate în campanii de săpături, în anii 1998,1999, 2000 si 2004. Clădirea stăreției este construită pe o pivniță, boltită, cu mai multe compartimentări. La rândul său, zidul de incintă este in stare de ruină. Începand cu anul 1994, biserica brâncovenească din Bordești a fost integrată în programul național de restaurare. De atunci, a fost realizată consolidarea generală, a fost reconstruită turla bisericii și au fost curățate elementele de pietrărie. Biserica este zidită pe o fundație de plan treflat, cu pridvor deschis pe latura vestică. Sunt de remarcat coloanele sculptate dintre pronaos si naos, precum si fragmentele de pictură originală, realizate de Pârvu Mutu, pe la începutul secolului al XVIII-lea. Autoportretul lui Pârvu Mutu, realizat de acesta in canatul intrării în pronaos, a fost extras după anul 1960, ca și tabloul votiv, aflându-se astăzi la Muzeul de Artă al României. Pârvu Mutu a trăit între anii 1657-1735, fiind unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai stilului brâncovenesc. Zugrav bisericesc și pictor de icoane, Pârvu Mutu s-a născut în data de 12 octombrie 1657, in localitatea Câmpulung, în familia preotului Ion Pârvulescu. După moartea mamei sale și a fraților săi, tânărul este luat de părintele Ion împreuna cu sine, la Mănăstirea Negru Voda. În decursul vieții sale, el va zugrăvi minunat biserici precum cele din Filipeștii de Pădure, Bordești, Măgureni, Lespezi, Robaia, Sinaia și Râmnicu Sărat. Adevarat creator de școală artistică, în epoca domnitorilor Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, zugravul Pârvu Mutu se impune prin desenul său remarcabil, coloritul variat și realismul compoziției. Sursă text: crestinortodox.ro

În luna iulie a anului 1917, la Mărăşti, armata română a întreprins o ofensivă victorioasă împotriva armatei austro-ungare. Pentru această strălucită victorie, soldaţii români au fost nevoiţi să bombardeze biserica din acest sat. Oficialii armatei române au promis atunci că vor reface de la zero atât biserica, cât şi satul, ceea ce s-a întâmplat după 1920, prin grija Societăţii «Mărăşti», aflată sub patronajul reginei Maria. Pe 11 iulie 1921 a fost pusă piatra de temelie a ceea ce va avea să devină noua biserică a satului Mărăşti. Biserica fost construită pe locul celei vechi şi a fost finalizată în anul 1928, fiind inaugurată în data de 22 iulie, în prezenţa Reginei, reprezentanţi ai Guvernului, ai Armatei a 2-a. Pisania originală a bisericii a fost scrisă în marmură şi amplasată în stânga uşii de intrare, pe aceasta stând scrise următoarele: „Această sfântă şi Dumnezeiască biserică înălţatu-s-au din temelie în zilele marelului şi gloriosului Rege Ferdinand I al României şi Maiestăţii Sale Regina Maria de către Societatea Mărăşti, înfiinţată chiar pe câmpul de luptă în anul 1917 de toţi ostaşii armatei a IX-a, sub Preşedenţia de onoare a generaluluiAlexandru Averescu, comandantul acesteia şi Preşedenţia activă a generalului Alexandru Mărgineanu, comandantul Diviziei a 3-a. Ridicatu-s-au pentru înlocuirea vechei biserici a Mărăştilor, surpată de tunuri în bătălia de la Mărăşti pentru deapururi amintirea izbânzii şi spre veşnica pomenire a vitejilor morţi pentru ţară şi închinatu-s-au prea cinstitului hram al Sfintei şi Marei Muceniţe Maria Magdalena din 24 iulie 1928 în al 11-lea an de la înfrângerea şi alungarea oştilor duşmane şi s-a sfinţit astăzi 10 iulie 1928 sub domnia MS Regelui Mihai I al României şi cârmuirea Alteţei Sale Regale, Principele Nicolae al României, sanctităţii sale Patriarhul doctor Miron Christea şi a d-lui  G. Buzdugan, Înalţi Regenţi fiind cap al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române Prea Fericirea Sa D.D. Dr. Miron Cristea iar pastor şi oblăduitor ai cr stinilor din acest coprins al tarei I.P. Sa D.D.Dr. Pimen, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei şi PS Sa D. D. Lucian Episcop al Romanului şi al Bacăului fiind preot paroh al bisericii”.

Biserica “Sf.Apostoli Petru si Pavel”, din cartierul odobeștean Cazaclii, a fost ridicată în anul 1777 de către negustorii cazaclii, nume sub care erau cunoscuți, între secolele XVII-lea și al XIX-lea drept cei mai faimoși negustori de vinuri moldovenești din Rusia, dar și moldoveni, munteni, greci, polonezi, armeni sau de alte naționalități. Acești negustori care făceau comerț între cele două zone. Comerțul întreprins de negustorii cazaclii a durat până în anul 1859, când regimul țarist impune taxe vamale peste prețul obișnuit ce fusese pâna atunci fixat numai de negustori. După această dată susținerea bisericii din partea enoriașilor rămași scade, monumentul suferind spre sfârșitul secolului al XIX-lea importante degradări și distrugeri, cauzate de seisme. Sursă texte și poze

Locașul de cult al Parohiei Paltin, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a fost construit între anii 2001-2005. În perioada 2008-2010, sfântul locaș a fost împodobit cu pictură, în tehnica frescă, de către pictorul Lucian Oprea din Focșani. Slujba de sfințire a bisericii a avut loc în data de 14 octombrie 2010.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Păulești făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și era formată din satele Coza, Hăulișca și Păulești, cu o populație de 1671 de locuitori ce trăiau în 402 case. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă cu 29 de elevi.Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire, în aceeași plasă, și cu o populație de 1920 de locuitori.Satul Coza a fost transferat în 1931 comunei Tulnici. În 1950, a intrat în componența raionului Năruja din regiunea Putna, iar după doi ani în cea a raionului Focșani din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, comuna a fost transferată la județul Vrancea, dar a fost imediat desființată, iar satele ei, incluse în comuna Tulnici, Vrancea. Comuna Păulești a fost reînființată în alcătuirea actuală în 2003.

O biserică impunătoare, zveltă, imaculată, ce se află în centrul satului Negrilești. Este locul ideal pentru un moment de liniște și meditație, pentru cei care se află în trecere.