Locații

Mănăstirea Tarniţa este aşezământul monahal al cărui început poate fi plasat în prima jumătate a secolului al XVII-lea, când ieromonahul Partenie ctitoreşte acest sfânt lăcaş. Prima biserică a schitului, de lemn, s-a ruinat odată cu trecerea timpului, fiind înlocuită, în anii 1919-1920, cu un alt sfânt lăcaş, „Adormirea Maicii Domnului”, care, în primăvara anului 2006, a ars în întregime; în anul 2001, a fost ridicat paraclisul cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. În prezent, sunt finalizate lucrările de construire a unei noi biserici din zid în locul celei care a fost mistuită de incendiu. Sursă text: arhiepiscopiabzvn.ro Sursă foto: ortodoxnews.ro

Mănăstirea Trotușanu este menționată într-o diată din anul 1676, în care Mitropolitul Teodosie al II-lea al Moldovei amintește de „Schitul Trotușanu”. Schitul este desființat în anul 1959, biserica fiind redeschisă, ca mănăstire, în anul 1990. Acces: din Focșani, 18 km pe DN 2/E 85 până la Tișita; 12 km pe DJ 205F până la Panciu; 8 km pe DJ 205H până la Movilița, apoi încă 2 km până în satul Trotușanu. Hram: Izvorul Tămăduirii Sfântul Ierarh Nicolae Istoricul: Biserica schitului Trotoşanu este una dintre cele mai vechi aşezări monahale din Zătrăuţi, construită în partea de est a fostului sat Şoldeşti. Dar a fost atât de puţin cunoscută încât cele mai autorizate publicaţii plasează lăcaşul ca pe o construcţie a anilor 1809. Dar diata fostului mitropolit Teodosie care avea averi în aceste locuri, datată 1676, ne spune, – până a se ridică Schitul Trotoşanu, părţile de moşie le dăruie mănăstirii Bogdana. Construcţia schitului se prelungeşte în timp şi apoi ca ctitori asociaţi cămăraşul Zaharia, preot Duma şi preot Cochima din Focşani cu fiii lor Cristea şi Murguleţ care din 5 sept. 1678 dăruiesc schitului ce se face de Zaharia Cămăraş, partea lor de moşie din jumătatea satului Şoldeşti.Părţi de ocină ce s-au dat în seama lui Teodosie. Retragerea lui Murguleţ de la construirea schitului este confirmată de un document din 12 oct. 1689, când, pe patul de moarte, Murguleţ cere lui Teodosie să-l ierte şi să-l dezlege de blestem pentru necazurile ce le-a făcut… cu privire la biserica din Şoldeşti. Nu lipsesc nici contribuţii prin danii ale credincioşilor localnici în care se specifică în 1679… pentru pomenire. În anul 1695 Constantin Duca Voievod scuteşte Mănăstirea Trotoşanu de dajdii, iar un an mai târziu face acelaşi lucru şi Antioh Cantamir. Descriere: Biserica este o construcţie din zid, în formă de cruce, cu spaţiul repartizat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră din lemn, mare şi dublă, aşezată la răsărit, alta mică şi una mică la nord. La sud este anexată veştmântăria. Catapeteasma este din lemn sculptat. Naosul are absidele profunde şi se delimitează de pronaos prin doi stâlpi din lemn aşezaţi în mijlocul bisericii. Lumina o primeşte de la două ferestre mari, duble, aşezate una la sud, alta la nord, la fel şi pronaosul. Pe pronaos aproape de pridvor este o turlă înfundată mare, cu două etaje, în formă hexagonală, fără ferestre, acoperită cu tablă pusă în solzi de peşte. Pridvorul cu intrarea prin vest este luminat de două ferestre aşezate în stânga şi dreapta uşii. Uşa este din lemn, în două canaturi, străjuită de un grilaj de fier pus la exterior. Din pridvor în pronaos se intră tot pe o uşă de lemn în două canaturi, cu geamuri în partea superioară. Pardoseala este din scândură în altar, naos şi pronaos, de ciment în pridvor. Acoperişul bisericii este din tablă. Faţadele exterioare sunt simple cu un brâu în treimea superioară. Sursă foto: https://invrancea.ro/manastirea-trotusanu-din-vrancea/ Sursa text : manastiriortodoxe.ro

Mănăstirea Vărzărești este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Urechești, județul Vrancea. Până astăzi sunt păstrate două biserici: biserica veche datează din anul 1644 și este închinată Adormirii Maicii Domnului, iar biserica cea nouă datează din anul 1898 și este închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Mănăstirea Vizantea este o mănăstire ortodoxă din localitatea Vizantea, comuna Vizantea-Livezi, județul Vrancea. Mănăstirea, a cărei biserică este închinată Înălțării Sfintei Cruci, este considerată a fi cea mai veche vatră monahală din Vrancea. Se crede că actuala mănăstire, înconjurată cu zid, a fost ctitorită de domnitorul Ieremia Movilă. Biserica cea mare, clopotnița și zidul împrejmuitor, rămas parțial până astăzi, sunt considerate monument istoric.

Schitul Muntioru este un schit ortodox aflat la altitudinea de 1.300 de metri, in Poiana Muntioru, la aproximativ sapte kilometri de localitatea Vintileasca, in judetul Vrancea.   Pentru a ajunge la acest schit, din Ramnicu Sarat se merge spre localitatea Buda, dupa care se trece prin localitatile Jitia, Vintileasca si Neculele. Din ultimul sat, pana la schit, se urca pe un drum forestier, pe valea parului Stejic. Poiana Muntioru este rezervatie naturala protejata inca din anul 2005.  Mai mult, rezervatia Muntioru face parte din Reteaua Ecologica Locala pentru Protectia Carnivorelor. Biserica schitului este inchinata Schimbarii la Fata.  Schitul Muntioru – Schimbarea la Fata Schitul Muntioru a fost intemeiat in anul 1999, de catre parintele protosinghel Macarie Besliu, din obstea Manastirii Poiana Marului, ajutat si de alti monahi din obste. Manastirea Poiana Marului se afla la mica distanta de Schitul Muntioru. Aceasta manastire a fost construita in anul 1730, de catre Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului, praznuit de Biserica Ortodoxa in data de 25 aprilie. Muntele numit odinioara “Monteoru”, adica “muntele de aur”, pentru zacamintele de aur ce s-au extras din acest loc, se afla la granita dintre Moldova si Muntenia. Se spune ca acest schit a fost construit in urma unei dorinte pe care Sfantul Voievod Stefan cel Mare a lasat-o prin testament. Traditia consemneaza dorinta Sfantului Stefan cel Mare de a zidi o manastire in poiana Monteoru, spre slava lui Dumnezeu, ca insemn de granita. Din pricina deselor razboaie pentru apararea tarii si a credintei stramosesti, acest lucru nu a mai putut fi dus la indeplinire. Biserica schitului, inchinata Schimbarii la Fata, a fost sfintita in data de 2 septembrie 2001, de catre fostul Episcop al Eparhiei Buzaului si Vrancei, Epifanie Norocel, insotit de slujitori de la centrul eparhial si de la bisericile din zona. Mai tarziu, in data de 6 august 2013, tot pe platoul Muntelui Monteoru – Muntioru, acelasi episcop a sfintit un paraclis inchinat Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, ctitorit tot de parintele Macarie. La ambele slujbe de sfintire au participat mii de credinciosi veniti din Vrancea, Buzau si Covasna, judete care se gasesc de-o parte si de alta a acestui munte. Intre timp, in jurul bisericii s-au construit un arhondaric si o trapeza, intr-o cladire lunga de treizeci de metri si lata de saisprezece metri, o casa arhiereasca, staretia si o clopotnita ce adaposteste doua clopote. Pentru hrana monahilor si a pelerinilor, in apropierea schitului s-au amenajat doua lacuri cu peste. Sursa text: crestinortodox.ro Sursa video (youtube): Radu Iftinoiu Sursă poze: https://www.facebook.com/schitulmuntioru/