Muzeul Țării Vrancei

Școala de la Vidra este unul din cele mai cunoscute și vechi așezăminte de educație din România.

A fost construită în anul 1850 la îndemnul unor învăţători şi din dorinţa gospodarilor din zona de munte de pe valea Putnei, Zăbalei şi Nărujei. Şcoala din Vidra era unul din cele mai cunoscute şi mai vechi aşezăminte de educaţie din România, fapt relevat de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii de după 1859, potrivit fişei analitice de inventariere a monumentului. Acelaşi document arată că Şcoala Ocolului Vrancei era frecventată de peste 150 de şcolari din Ocolul Vrancei, Ocolul Odobeşti şi Ocolul Zăbrăuţi.

În cartea sa Vrancea arhaică, evoluția si problemele ei, C. Constantinescu Mirceșți menționează că ,,prima Școală sătească din Vrancea a fost înființată de un participant la revoluția din 1848”. Acesta, pe nume Aurel Cota, ce urmase cursurile Colegiului Sf. Sava din București, a fugit în exil după revoluția din 1848. În 1853 a ajuns în Vidra, unde, în spiritul ideilor sale revoluționare, a organizat  într-o casă particulară o școală cu 12 elevi pentru copiii satelor vrâncene. În acțiunea sa a întâmpinat opoziția lui Costache Neagu, privighetorul Ocolului Vrancea, și a altor localnici înstăriți ce își trimiteau copiii la învățătura în Iași și care considerau că ,,nu este bine ca locuitorii din Vrancea să învețe carte”. Obligat să mute școala în alt sat, el a continuat să predea lecții elevilor în mod gratuit și cu sprijinul pe ,,sub mână” al unor locuitori.

Din cauza războiului, în anii 1916-1918 şcoala a funcţionat ca spital de campanie, fiind reparată şi redeschisă apoi. Localul a mai funcţionat ca cinematograf şi cantină, iar după cutremurul din 1977 a fost părăsită. La propunerea Direcţiei pentru Cultură, în anul 2003 clădirea a trecut în patrimoniul public al Consiliului Judeţean Vrancea.

Şcoala Vidra a fost realizată cu ziduri din piatră de râu, cu pereţii groşi de peste un metru, întărite la diferite cote cu bârne din lemn inserate orizontal, longitudinal pe fiecare parte a fiecărui zid, fapt deosebit pentru zona Vrancei, acest sistem fiind specific zonei Transilvania. Coloanele Şcolii Vidra sunt realizate din cărămidă plină cu marginile curbate ce dau forma cilindrică a acestora.

În lipsa documentelor, care au fost distruse în războiul din 1916-1918, Simion Mehedinți, apelând la mărturia bătrânilor, menționează că printre primii învățători ai școlii din Vidra au fost: Constantin Jijie, Vasile Stere, Aureliu și Toader Corneliu ș.a. În anul 1888 era director Ștefan Constantiniu, în 1889 Gh. I. Rainicescu. Între anii 1889 și 1896 au fost învățători: Ghiță Teodorescu, I. Lepădatu, Ion Roată, Floarea Eftinescu, Ruxandra Deciu. În anul 1914 sunt numiți la școala din Vidra Vasile și Polixenia Corneliu, care funcționează până la 1 septembrie 1928, când sunt înlocuiți de învățătorii Simion și Păuna Matei. (Vidra, Poarta Vrancei –Valeriu D. Cotea)     

Clădirea are o însemnătate deosebită pentru vrânceni, printre personalitățile care au învățat în această școală numărându-se acad. Valeriu D. Cotea și acad. Simion Mehedinți, creatori de domenii științifice (Simion Mehedinți, creatorul geografiei române moderne; Valeriu D. Cotea, creatorul oenologiei române). Ambii sunt savanți de renume european și chiar mondial. Cunoscută sub denumirea de „Şcoala cu Coloane”, monumentul este de o mare valoare pentru istoria Vrancei şi a învăţământului românesc.