Parcul Natural Putna Vrancea
Atracție naturală
Telefon
Website
Despre
Parcul Natural Putna-Vrancea a fost înființat cu scopul de a proteja și conserva ansamblurile naturale ale zonei, flora și fauna, dar și pentru a permite turiștilor să interacționeze cu frumusețea și diversitatea peisajelor naturale. Valoarea peisagistică și culturală a Parcului Natural Putna-Vrancea este una importantă, deoarece oferă publicului posibilități de recreere, turism și încurajează activitățile științifice și educaționale.
Localizare
Localizare
Parcul Natural Putna-Vrancea, se suprapune sectorului central-nord-vestic al Munţilor Vrancei. Acest parc se înscrie grupei externe a Carpaţilor de Curbură, acoperind în totalitate bazinul hidrografic montan al râului Putna, la care se adaugă spre sud – vest masivele Mordanu şi Goru. Parcul Natural Putna-Vrancea se suprapune spaţial în cea mai mare parte a bazinului hidrografic montan al Putnei.
Suprafaţa Parcului Natural Putna-Vrancea este de 38.204 hectare, reprezentând 41,32 % din suprafaţa montană a judeţului Vrancea.
Relief
Parcul Natural Putna-Vrancea se suprapune unor unităţi de relief variate, bine individualizate, dispuse în trepte ce coboară de la vest către est, dând regiunii aspectul unui imens amfiteatru.
Principalele subunităţi de relief din cadrul Parcului Natural Putna-Vrancea sunt: Munţii Lăcăuţi-Goru, Muntele Coza, Lepşa, Zboina Neagră (D. Bălteanu, Ioana Ştefănescu, 1987).
Munţii Lăcăuţi-Goru se desfăşoară pe direcţie generală NV-SE, între cumpăna de ape a râurilor Basca Mare şi Zăbala. Corespund unei axe de înălţare maximă din Carpaţii Curburii şi sunt alcătuiţi din gresii dure.
Muntele Coza se extinde la nord de Zboina Frumoasă şi este delimitat de râurile Putna (la nord), Zăbala (la sud-vest) şi Năruja (la sud-est). Corespunde din punct de vedere geologic "semiferestrei de Vrancea" în constituţia căreia sunt incluse gresii, argile nisipoase, marno-calcare, etc.
Munţii Lepşei şi Muntele Zboina Neagră se desfăşoară la nord de valea Putnei şi sunt separaţi de râul Lepşa.
Flora
Flora Parcului Natural Putna-Vrancea se caracterizează printr-o bogăție specifică ridicată, consecință, probabil a suprafeței mari pe care o ocupă aria protejată, dar mai ales energiei mari de relief și a variatelor expoziții și înclinații ale versanților, care determină o mare diversitate de topoclimate. La acestea se adaugă heterogenitatea formațiunilor geologice și diferențele climatice datorate energie mari de relief.
Pe baza datelor existente în literatură și a observaților din teren, diversitatea floristică a fost estimată la 1 112 taxoni, respectiv 1 045 specii, 52 subspecii și un taxon nou pentru România, repartizați în 157 genuri, 94 de famlii și 59 de ordine.
Fauna
Fauna
Condiţiile favorabile, determinate de poziţia geografică, structura geologică, climă, temperatură, cât şi complexitatea geomorfologică etajată, au favorizat dezvoltarea unei flore bogate şi diversificate.
Flora Parcului Natural Putna-Vrancea este alcătuită din circa 650 de specii de plante superioare.
Din punct de vedere conservativ, mai importante sunt speciile: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), jneapănul (Pinus mugo), arborele de tisă (Taxus baccata), bulbucul de munte (Trollius europaeus), floarea de colţ (Leontopodium alpinum).
Surse text și foto: website Parcul Natural Putna
