Păstrăvăria Lepșa

Comuna Vizantea-Livezi aparţine judeţului Vrancea în împărţirea teritorial-administrativă actuală dar este cunoscut că aceste plaiuri au făcut totdeauna parte din ţinutul sau judeţul Putnei, nume provenit de la numele apei ce-l străbate. Vizantea se află la una din porţile de intrare a „Vrancei istorice” sau « Vrancea arhaica » cum denumesc sociologii regiunea Vrancei, partea muntoasă împreună cu depresiunea respectivă. Adjectivul arhaic sau istoric este referitor la structura socială si tipul proprietăţii ce s-a păstrat în satele acestor locuri. Faptul că aici a supravieţuit proprietatea în devălmăşie, iar satele formează o confederaţie de ocol, o „republică” cum spunea Dimitrie Cantemir în a sa „Descriptio Moldaviae” se explică prin condiţile de mediu şi climă. Brâul de munţi, care înconjoară depresiunea vrânceană, a servit localnicilor ca o fortăreaţă naturală, în care pătrunderea străinilor se putea face fie prin nord numai prin poteci înguste cunoscute doar de ciobanii transilvăneni sau de a lungul cursurilor de ape Putna, Şuşiţa, Vizăuţele, Milcovul, etc, blocate şi acestea în timpul iernii şi anotimpului ploios într-o vreme când sosele asfaltate sau pietruite nu existau ca în timpurile noastre. Ocupaţia păstoritului care predomină de-alungul vremurilor în Vrancea, constitue unul din elementele de bază în menţinerea formei primitive de organizare, caracteristice regiunii numită de sociologi „Vrancea istorică”, formă care a persistat în unele locuri pâna la jumătatea secolului XX. *sursă text și foto *sursă foto *sursă video

În comuna Păuneşti din judeţul Vrancea există un loc unicat în România, în care se observă, cu ochiul liber, importanţa apei pentru oamenii care au trăit pe aceste meleaguri în urmă cu 200 de ani. Aproape de centrul comunei, într-un perimetru nu mai mare de 2.500 de metri pătraţi, au fost construite în vechime 30 de fântâni cu cumpănă şi ciutură, fântâni care, în cea mai mare parte a lor, sunt funcţionale şi astăzi. Fântânile reprezintă mândria localităţii şi au fost săpate din nevoia ca oamenii să aibă apă, mai ales că Păuneştiul este o comună amplasată pe mai multe dealuri, unde pânza freatică se află la mare adâncime. Sursă text: adevarul.ro Sursă foto: patruzari.ro

„Borna de hotar dintre Moldova și Muntenia a fost dezvelită în prezența lui Nicolaie Iorga, în 1931, anul în care la Focșani a avut loc Congresul Ligii Culturale, care împlinea 40 de ani de activitate. Nicolae Iorga era pe atunci prim-ministrul României și coincidența face că în același an istoricul împlinea 60 de ani. Borna de hotar, opera sculptorului Ion Jalea (1887-1983), inaugurată la 13 septembrie 1931, amintește de fosta graniță care despărțea Focșanii în Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei. Inscripția de pe placa monumentală spune: «Cetățenii Orașului Unirii Principatelor au ridicat acest semn de amintirea a unui trecut de credință biruitoare. În acest loc era odinioară Pichetul de graniță nr. 47, la hotarul Milcovului, care despărțea cele două țări surori Moldova și Țara Românească».  „Monumentul este din piatră, în formă de trunchi de piramidă și este ornamentat pe cele patru laturi cu meplaturi din bronz care înfățișează stemele celor două Principate Române. Pe plăci de metal s-au gravat inscripțiile‟, potrivit unui articol semnat de Lelia Pavel, Aurora-Emilia Apostu, Dumitru Huțanu și Horia Dumitrescu. Toate cele patru laturi ale bornei de hotar sunt inscripționate. Pe una dintre ele apar următoarele cuvinte ale cronicarului moldovean Grigore Ureche: „Rumânii, cîți se află lăcuitori la Țara ungurească și la Ardeal și la Maramoreșu, de la un loc sîntu cu moldovenii și cu toții de la Rîm se trag.‟ Pe o altă latură sunt trecute câteva versuri din „Hora unirii‟ semnată de poetul Vasile Alecsandri: „Hai să dăm mînă cu mînă/ Cei cu inima română,/ Să-nvîrtim hora frăției/ Pe pămîntul României!‟ Ce însemna unirea, în concepția marelui istoric Mihail Kogălniceanu? „Unirea domnilor, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că e actul său individual, proprietatea sa exclusivă: unirea e actul energic al întregii națiuni române.‟ *sursă text și foto

Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani este o instituție publică culturală, aflată în subordinea Consiliul Local al Primariei Municipiului Focsani. . Istoricul clădirii Construția teatrului a fost realizată la inițiativa maiorului în rezervă Gheorghe Pastia care a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de construcție și de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispozitie gratuit de municipalitatea orașului Focșani. Condiția principală cu care maiorul Pastia a realizat donația a fost ca teatrul să poarte veșnic inscripția Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”. O comisie condusă de arhitectul Ion Mincu, actorul Constantin Nottara și Gheorghe Băicoianu a judecat cele patru proiecte ce participau la concurs, alegând lucrarea arhitecților Constantin Ciogolea și Simion Vasilescu. Lucrările pentru construcția clădirii au început în anul 1909, piatra fundamentală fiind pusă la 11 septembrie 1909, iar inaugurarea făcându-se pe 22 noiembrie 1913 cu spectacolul Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, în montarea Companiei Dramatice a Teatrului Național din Iași, aflată sub conducerea lui Mihail Sadoveanu. Pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a teatrului, în plus de sumele ce proveneau din încasările realizate la spectacole, Gheorghe Pastia a prevăzut alte două surse: • crearea Fondului „Maior Gheorghe Pastia”, căruia filantropul focșănean îi lăsa prin testament întreaga sa avere. Acest fond era gestionat de trei efori și trebuia să fie folosit „pentru întreținerea, mărirea și înfrumusețarea teatrului”. • crearea Ateneului Popular „Maior Gheorghe Pastia”, a cărui construcție a fost realizată cu fondurile donate de maiorul Pastia, veniturile obținute din activitatea acestuia trebuind să servească la mărirea și întreținerea teatrului. În această clădire au fost susținute spectacole până în anul 1987, când, datorită degradărilor produse de cutremure, activitatea a fost întreruptă. După anul 2000 Primăria orașului Focșani împreună cu Consiliul Județean Vrancea au finanțat lucrările de consolidare și restaurare, teatrul fiind redeschis pe 24 ianuarie 2004. În memoria ctitorului Teatrului, pe esplanada din fața Teatrului Municipal a fost ridicat bustul în bronz al maiorului Gheorghe Pastia realizat de sculptorul Gabriel Tăicuțu. Sursa

Piata Unirii din Focsani este un ansamblu arhitectonic de clădiri istorice și civice construite în anii 1970. Obeliscul Unirii, lucrare a sculptorului Ion Jalea, amintește de Unirea Principatelor Române din data de 24 ianuarie 1859. Piata Unirii este situata pe vechiul hotar dintre Tara Românească și Moldova. Aici, în fiecare an la 24 ianuarie, este omagiat marele act al Unirii. Sursă poze: Pagina de Facebook Piața Unirii Focșani

Familia Apostoleanu este una din cele mai vechi, din istoria moderna a orasului Focsani de Moldova, dupa unirea din 1859, alaturi de cea a Stamatinestilor si a Dascalestilor.   La sfârsitul secolului XIX, familia dispunea de doua imobile, construite în acelasi stil european, cu influentele târzii ale curentului romantic. Aceasta casa a fost gazda multor personalitati ale vremii, printre care s-au numarat si membrii familiei regale.Tot aici s-au nascut principalele societati culturale ale vremii, iar vreme de mai bine de 20 ani, au avut loc serate muzicale, cenacluri literare la care au participat Duiliu Zamfirescu, Ion Mincu etc.   Cele mai importante evenimente locale a caror gazda a fost familia Apostoleanu sunt vizitele regelui Carol I, ale reginei Elisabeta si ale regelui Ferdinand. Tot în acest imobil s-a semnat Armistitiul de la Focsani intre delegatii Armatei Române si reprezentantii Armatelor Centrale în decembrie 1917.    Dupa anul 1945 casa este nationalizata, gazduind un timp cartierul general al trupelor sovietice din zona, iar dupa 1958 devine spital cu sectiile de chirurgie si stomatologie. Sursă text și poze: invrancea.ro

Monumentul independenței fost ridicat la iniţiativa generalilor Gheorghe Macarovici şi Ion Raşcu, precum şi a omului politic N. N. Săveanu. Monumentul a fost inaugurat în timpul Primului Război Mondial și dezvelit la data de 29 iunie 1916, în cinstea jertfei de sânge a militarilor din Regimentul 10 Dorobanţi “Putna”. “Statuia Independenţei” este închinată eroilor vrânceni din Războiul de Independenţă şi are înscrise numele a 245 de ostaşi, în frunte cu maiorul George Şonţu, erou al luptelor de la Griviţa. Totodată, alături de acesta îi găsim, printre alţii, pe căpitanul Leon Cracalia şi sublocotenentul George Botescu, văr al maiorului Gheorghe Pastia, ctitorul “Teatrului Municipal” şi al “Ateneului Popular”. Construcţia monumentului istoric a fost finanţată prin subscripţie publică, după cum o arată şi inscripţia de pe soclu: “Ridicat prin subscripţia Putnenilor. Preşedinte şi iniţiator este G-ral Gheorghe Macarovitsch, N. N. Săveanu, G-ral Ion Raşcu delegat cu execuţia. Atacul Griviţei la 30 08 1877“. Monumentul Independenței din Focșani conține un grup alegoric de bronz, aşezat pe un soclu de piatră, cu un basorelief şi o plachetă din bronz. Grupul alegoric cuprinde un dorobanţ în plin atac şi o femeie în picioare, lângă soldatul de infanterie, reprezentând România, şi care ţine cu mâna stânga un steag, iar cu dreapta arătând “calea izbânzii şi a gloriei”. Pe monument stă inscripţionat: “Sacrificiul de sânge făcut de fiii Putnei pentru independenţa ţării şi care, prin puterea exemplului, va sădi în inimile generaţiilor viitoare mari şi frumoase virtuţi patriotice”. Sursă texte și poze: învrancea.ro

Construcţia fostului Palat Administrativ (fosta Prefectură Putna, în prezent sediu de Universitate) a început în 1913, edificiul fiind opera arhitectului Daniel Renard și este executată în stilul arhitectonic tradițional românesc, stil specific clădirilor ridicate in secolul XX. Construcția a fost destul de anevoioasă, fiind afectată de Războiul Balcanic din 1913, ea fiind, însă, recepţionată pe 26 octombrie 1915. Clădirea are trei nivele, respectiv demisol, parter şi etaj, peste 80 de încăperi, printre care şi două mari săli de şedinţe. După al Doilea Război Mondial a fost afectată de un incendiu, fapt care a condus la schimbarea acoperişului şi modificarea arhitecturii. Poate cel mai atrăgător şi mai interesant element de construcţie este desenul de pe ţigla acoperişului, realizat după un model de la mănăstirile din Suceava. O istorie frumoasă o are și desenul de pe țigla acoperișului, o compoziție decorativă având motive populare din nordul Moldovei, realizată chiar de un pictor focșănean, Elena Stoiciu, care a câștigat pe 23 august 1976 un concurs de proiecte pentru a realiza aceasta lucrare. În imobilul care este considerat bijuterie urbană a funcționat, până în anul 1950, Prefectura Județului Putna. Ulterior, aici și-au desfășurat activitatea, pe rând, Sfatul Popular Focșani și diferite compartimente și servicii ale consiliilor locale. Edificiul a fost afectat grav și de cutremurele din 1977 și 1986, iar după 1990 a fost scos din circuitul public. Acest imobil a fost reabilitat de către Consiliul Județean Vrancea și dat în folosință gratuită, prin Hotărârea nr. 61 din 15 martie 2021, către Universitatea din București și către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe o perioadă de 10 ani. Tur virtual: https://cjvrancea.ro/tur-virtual-universitate-focsani/

Amplasat în centrul orașului, Monumentul Unirii este poziționat pe hotarul de despărțire a celor două regiuni ale vechiului așezământ (Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei), înainte de unirea lor în 1862 pe data de 10 iulie. Moment când la București, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul privind unificarea celor două părți ale orașului Focșani. (Art.2: „Ambele părți ale orașului de dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi reședința județului Putna” - Monitorul Oficial nr.149/iulie 1862) A fost inaugurat la 24 ianuarie 1976 și este alcătuit dintr-un obelisc amplasat pe un postament cilindric, care redă hora unirii întreprinsă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în cadrul unui bazorelief de bronz – opera sculptorului Ion Jalea (1887- 1983). În prin plan este redat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, alături de principalii săi colaboratori (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Boerscu etc.), printre care se numără și renumitul țăran Ion Roată (deputat de Putna și participant de seamă la divanurile ad hoc). Pe fațada obeliscului este amplasată o placă de bronz în formă de scut, pe care este întipărită „Unirea Principatelor Române, 1859”. Sursă text și poze