Rezervația Pădurea Merișor

Rezervația naturală Pădurea Neagră se gasește în Lunca Siretului și se caracterizează printr-un microrelief format din terase aluvionare joase (altitudine cca. 40 m), grinduri și conuri de dejecție laterală, microdepresiuni cu apa stagnată, dintre care unele sunt brațe părăsite ale Siretului, rezultate prin deplasarea albiei minore a acestuia spre est. Căi de acces: drumul județean DJ 204 E Focșani –Petrești – Rădulești, continuat cu un drum local, pentru accesul către trupul Pădurea Neagră. Sursa: luncasiretului.biodiversitate.ro https://www.youtube.com/watch?v=5hZSm8umrj4&feature=youtu.be

Ascunsă și aceasta de ochii lumii, adânc în inima pădurii, puțini ajung să o găsească. Trunchiul de copac căzut peste cascadă este semnul ei distinctiv, deși, inundațiile de la începutul lunii iulie au adus alte trunchiuri și crengi. Căderea ei este tot în două praguri, cel superior mai înalt, iar cel inferior mai mic. Aceasta este cascada despre care se credea că este Păstaia. Atenție: traseu nemarcat, iar accesul ar trebui făcut doar în prezența unei persoane care cunoaște zona.

Aria naturală protejată Măgura Odobeşti a fost desemnată ca Arie Specială de Protecţie Avifaunistică prin HG. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, pentru protejarea a 12 specii de păsări. Aria naturală protejată ROSPA 0075 Măgura Odobești este o arie specială de protecţie avifaunistică deţinută în custodie de A.N.A.N.P.   Serviciul Teritorial Vrancea, are o suprafaţă de 13.164 ha și este localizată în judeţul Vrancea. Se suprapune cu teritoriul administrativ al localităţilor Bolotești (47%), Broșteni (37%), Jariștea (24%), Mera (41%), Reghiu (4%), Valea Sării (1%) și Vidra (20%). Limitele ariei de protecţie avifaunistică În partea de Nord și Nord-Est, limita este râul Putna. Limita sudică este formată din râul Milcov și continuă cu limita nordică a intravilanului localităţilor Broșteni, Mera și Reghiu. Limita vestică o formează pârâul Milcovel. Limita estică a ariei naturale protejate este reprezentată de limita inferioară a pădurii spre localităţile Scânteia și Pădureni.   Situl Măgura Odobești se suprapune aproape în totalitate unităţii geografice Măgura Odobești, cel mai înalt deal subcaraptic din România – 996 m                              – parte reprezentativă a Subcarpaţilor Vrancei și este delimitat la nord de Valea Putnei și la sud de cea a Milcovului. Localităţile din vecinătatea sitului sunt: Vităneștii de sub Măgura, Pietroasa, Găgești, Burca, Bolotești, Scânteia, Pădureni, Vărsătura, Broșteni, Pitulușa, Căpătanu, Mera, Reghiu, Milcovelu. Dupa caracteristicile morfologice (Grumăzescu,1970), această depresiune prezintă trei sectoare: ! Sectorul nordic situat între aliniamentul Tulnici – Negrilești și limita nordică admnistrativă a judeţului Vrancea * Sectorul central situat între Valea Putnei și Dealurile Ţipău Tojanul " Sectorul sudic situat între dealurile înalte vestice, care sunt localizate între Valea Putnei, Șușiţei la nord și Valea Râmnicului la sud.

La aproximativ o oră și jumătate de Focșani, urmând drumul național 2D către Târgu Secuiesc, puteți ajunge în Golul Lepșei, pe un drum pietruit la dreapta, ce începe puțin mai sus de kilometrul 93. Acesta se prezintă ca o zonă de pajiște alpină, în perioada de vară numărul stânelor este destul de ridicat. Accesul auto este posibil doar pentru mașini 4x4, fiind un drum forestier. Traseul nu este marcat, dar este ușor de identificat dacă există vizibilitate, fiind unul de dificultate medie. Puteți parcurge pe jos cei 10 kilometri în aproximativ 3 ore, până în punctul „La Trei Hotare”-locul de întretăiere a granițelor județelor Bacău, Covasna și Vrancea. Zona alpină, ce oferă o priveliște minunată asupra întregului masiv vrâncean, iar în zilele senine, mai ales iarna se pot vedea Bucegii, Piatra Craiului și Făgărașul. Altitudinea maximă este atinsă în Vârful Lepșa la 1390 metri, până aici aveți nevoie de minim o oră și jumătate. sursă text și imagini: Marius Adrian Coviltir-Salvamont Vrancea https://www.facebook.com/Muntii-Vrancei

Crângul Petresti, o oază de verdeață la doar câțiva kilometri de orașul Focșani. Puteți vizita aici Muzeul Satului Vrâncean! Crângul Petrești este localizat în apropierea Municipiului Focșani, în partea de NNE a acestuia. El reprezintă principalul spaţiu de agrement ce deserveşte oraşul, de aceea presiunea antropică asupra sa este din ce în ce mai mare. Ţin să menţionez că o parte din crâng este o zonă protejată protejată fiind o rezervaţie de arhitectură şi tehnică populară vrânceană. Zona de agrement Crângul Petrești reprezintă o “insulă de pădure într-o mare de câmpie” cu o suprafaţă de 130 ha. Vegetaţia ce alcătuieşte aceasta pădure este compusă preponderent din stejar (Quercus robur) cu exemplare ce au vârste de peste 100 de ani. În timp datorită fenomenului de uscare a arborilor în acest Crâng au fost plantate exemplare de arbori şi arbuşti cu valoare ornamentală, cu preponderență pini, (Pinus silvestris, Pinus nigra). Crângul Petrești este un refugiu pentru câteva exemplare faunistice, a căror prezenţă o pot confirma, prin observaţii de teren. Aici în crâng se zbat să trăiască printre deşeuri, grătare şi zgomot exemplare de : căprior (Capraeolus capraeolus), vulpe (Vulpes vulpes), veveriţa (Sciurus vulgaris). Pâlcul de pădure are şi un potenţial avifaunistic ridicat, și se pot observa în libertate: mierla (Turdus merula), ciocârlia (Alauda arvensis), ciocănitoarea (Dendrocopus major), cucul (Cucculus canorus). Sursă Video (Youtube): MLV Studio Sursă text: invrancea.ro Sursă poze: Pagina de Facebook Crângul Petrești

Legenda spune că în vechi timpuri, prin părțile locurilor, pe actualul amplasament al lacului, exista vatra unui sat. În mijlocul satului, în lateralul uliței principale ce reteza satul în două, își făcea apariția o fântână ce asigura necesarul de apă potabilă tuturor sătenilor. Deoarece în vremurile secetoase fântana nu reușea uneori să facă față nevoilor gospodariilor, sătenii au hotărât să nu mai permită nimănui din exteriorul comunității lor să ia apă de la această fântână. Chiar dacă satul se află într-o zonă montană, fiind situat într-una din depresiunile Văii Râmnicului Sărat , era frecvent tranzitat de negustori și călători de prin părțile Nerejului de astăzi. Într-una din zilele călduroase de vară, obosit și foarte însetat, își face apariția prin părțile locului un călător. La vederea fântânii, călătorului i-a apărut pe chip o lumină de speranță, fiind convins că este salvat, având în vedere că de mult timp nu mai întâlnise în cale o sursă de apă potabilă. Nu a ezitat nici o clipă și a mers țintă către oaza de speranță, fântâna cu apă limpede și rece. Nu a apucat însă să bea nici o picătură din licoarea atât de râvnită, că a și auzit un glas destul de tăios ce venea din spatele lui, care îl avertiza că nu are voie să se atingă de fântână. Călătorul încearcă să-i explice săteanului ce păzea fântâna că nu dorește să facă vreun lucru rău ci doar să își potolească setea, după care își va vedea liniștit de drum. În zadar au fost însă rugămințile călătorului însetat de arșița verii, săteanul nu i-a permis sub nici o formă să se mai apropie măcar de fântână. Vâzând că nu găsește îngăduința, călătorul se resemnează, își ridică desaga de jos și pleacă mâhnit mai departe. Se spune că din noaptea următoare au început niște ploi care se păreau că nu mai au oprire.  Fântana se umplu cu repeziciune, începând să dea pe afară. Autoritățile acelor vremuri, văzând că satul se află în primejdie de a fi înghițit de ape, hotărăsc să strămute toți locuitorii, împrăștiindu-i pe dealurile din apropiere.  Aceasta este una din nenumăratele legende ce învăluie în mister apariția Lacului Mare, denumit și Lacul fără fund de la Vintileasca. Sursă text: ziaruldevrancea.ro Video (YouTube): Radu Iftinoiu Sursă poze: CJ Vrancea

Administrația Parcului Natural Putna-Vrancea, pune la dispoziția iubitorilor de natură Refugiul Pândar dotat cu observator pentru fotografierea faunei sălbatice din cuprinsul Parcului Natural Putna-Vrancea. Refugiul Pândar este amplasat într-un loc cu peisaj spectaculos din cuprinsul Rezervației Naturale Tișița, la o distantă de 4 km de punctul de intrare în rezervație. Accesul până la observator se face doar pe jos. Acesta are o capacitate de 5 paturi și se recomandă a fi folosit în special în sezonul rece. Speciile vizate sunt: capra neagră, urs, cerb carpatin, căprior, mistret, vulpe, păsari, etc. Grupul format din maxim 5 persoane va fi preluat de la intrarea în rezervația Tisița și va fi condus până la observator de un specialist al administrației parcului. Participarea la aceasta activitate este una benevolă, în întregime asumată, fiind vizate specii sălbatice aflate în mediul lor natural. Astfel, trebuiesc respectate o serie de reguli pentru a putea asigura securitatea participanților și reușita turei de fotografiere. Regulile vor fi aduse la cunostința participanților printr-un proces verbal de instructaj. Acesta va fi asumat de participanți prin semnătură. Tariful de de utilizare a observatorului este de 250 lei/zi. Sursă texte și poze: invrancea.ro

Pădurea Reghiu - Scruntaru este o arie protejată de interes național situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Reghiu. Aria naturală se află în partea estică a Carpaților de Curbură, în bazinul central și ocupând ambele lunci ale Milcovului (afluent de dreapta al râului Putna), la confluența acestuia cu valea Reghiului, în partea central-nordică a județului Vrancea și cea nord-estică a satului Reghiu și este străbătută de drumul județean care leagă satul Adreiașu de Jos de Șindrilari. Rezervația naturală cu o suprafață de 95,70 hectare, reprezintă o arie naturală (cu un deosebit interes geologic, floristic, paleontologic și peisagistic) formată din două corpuri de teren dispuse în dreapta și stânga văii Milcovului, cu abrupturi săpate în calcare, marne, argile, gresii; cu un bogat conținut de faună fosilă atribuită Sarmațianului. Floră Flora rezervației este reprezentată de mai multe specii cu elemente continentale, submediteraneene, pontice, europene, central-europene și euroasiatice. Printre exemplarele floristice rare, sunt întâlnite speciile pontice de saschiu, gura lupului sau Polygonatum latifolium, cunoscută sub denumirea populară de Pecetea lui Solomon. Sursă texte: Wikipedia Sursă poze

Pădurea Cenaru este o arie protejată de interes național situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Andreiașu de Jos. Aria naturală cu o suprafață de 383,20 hectare se află în sectorul intern al Carpaților de Curbură, în versantul drept al Milcovului (afluent de dreapta al râului Putna) incluzând vârfurile Cenaru (898 m.) și Gârbova (879 m.), în partea central-vestică a județului Vrancea, lângă drumul județean care leagă satul Nereju Mic de Andreiașu de Jos. Pădurea Cenaru reprezintă o zonă montană (cu văi înguste, abrupturi, versanți cu pante înclinate, relief fragmentat de valea Milcovului și afluenții acestuia, păduri și pajiști) ce adăpostește exemplare de arbori seculari cu specii de tisă (Taxus baccata), brad (Abies) și fag (Fagus sylvatica), ierburi și o mare varietatate faunistică specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Biodiversitate: Rezervația naturală (suprapusă sitului de importanță comunitară Cenaru) prezintă un areal cu două tipuri de habitate (Păduriri de fag de tip Luzulo-Fagetum și Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum) ce adăpostesc și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Floră La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice rare, astfel: papucul doamnei, smeoaia, brustur-negru, breabăn, căpșunică, poroinic, mlăștiniță, crucea voinicului, pecetea lui Solomon, piciorul-cocoșului, lăptucul oii, cujucărea de munte, mierea-ursului, papură din specia Typha shuttleworthii, Koeleria macrantha (o specie graminee endemică pentru această zonă) sau un rogoz din specia Carex sylvatica ssp. sylvatica). Faună Lumea animalelor este reprezentată de mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni și insecte). Mamifere: urs brun, lup cenușiu, mistreț, căprioară, cerb, râs, vulpe, pisica sălbatică, viezure. Reptile și amfibieni: șarpele de alun, șarpele lui Esculap, gușter, șopârlă de câmp, năpârcă, vipră, ivorașul-cu-burta-galbenă, broasca mare de lac, broasca-roșie-de-munte, broasca-roșie-de-pădure, salamandra de foc; Insecte din speciile: rădașcă și croitorul alpin. Sursă text: Wikipedia Sursă poze