Locații

„Borna de hotar dintre Moldova și Muntenia a fost dezvelită în prezența lui Nicolaie Iorga, în 1931, anul în care la Focșani a avut loc Congresul Ligii Culturale, care împlinea 40 de ani de activitate. Nicolae Iorga era pe atunci prim-ministrul României și coincidența face că în același an istoricul împlinea 60 de ani. Borna de hotar, opera sculptorului Ion Jalea (1887-1983), inaugurată la 13 septembrie 1931, amintește de fosta graniță care despărțea Focșanii în Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei. Inscripția de pe placa monumentală spune: «Cetățenii Orașului Unirii Principatelor au ridicat acest semn de amintirea a unui trecut de credință biruitoare. În acest loc era odinioară Pichetul de graniță nr. 47, la hotarul Milcovului, care despărțea cele două țări surori Moldova și Țara Românească».  „Monumentul este din piatră, în formă de trunchi de piramidă și este ornamentat pe cele patru laturi cu meplaturi din bronz care înfățișează stemele celor două Principate Române. Pe plăci de metal s-au gravat inscripțiile‟, potrivit unui articol semnat de Lelia Pavel, Aurora-Emilia Apostu, Dumitru Huțanu și Horia Dumitrescu. Toate cele patru laturi ale bornei de hotar sunt inscripționate. Pe una dintre ele apar următoarele cuvinte ale cronicarului moldovean Grigore Ureche: „Rumânii, cîți se află lăcuitori la Țara ungurească și la Ardeal și la Maramoreșu, de la un loc sîntu cu moldovenii și cu toții de la Rîm se trag.‟ Pe o altă latură sunt trecute câteva versuri din „Hora unirii‟ semnată de poetul Vasile Alecsandri: „Hai să dăm mînă cu mînă/ Cei cu inima română,/ Să-nvîrtim hora frăției/ Pe pămîntul României!‟ Ce însemna unirea, în concepția marelui istoric Mihail Kogălniceanu? „Unirea domnilor, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că e actul său individual, proprietatea sa exclusivă: unirea e actul energic al întregii națiuni române.‟ *sursă text și foto

Familia Apostoleanu este una din cele mai vechi, din istoria moderna a orasului Focsani de Moldova, dupa unirea din 1859, alaturi de cea a Stamatinestilor si a Dascalestilor.   La sfârsitul secolului XIX, familia dispunea de doua imobile, construite în acelasi stil european, cu influentele târzii ale curentului romantic. Aceasta casa a fost gazda multor personalitati ale vremii, printre care s-au numarat si membrii familiei regale.Tot aici s-au nascut principalele societati culturale ale vremii, iar vreme de mai bine de 20 ani, au avut loc serate muzicale, cenacluri literare la care au participat Duiliu Zamfirescu, Ion Mincu etc.   Cele mai importante evenimente locale a caror gazda a fost familia Apostoleanu sunt vizitele regelui Carol I, ale reginei Elisabeta si ale regelui Ferdinand. Tot în acest imobil s-a semnat Armistitiul de la Focsani intre delegatii Armatei Române si reprezentantii Armatelor Centrale în decembrie 1917.    Dupa anul 1945 casa este nationalizata, gazduind un timp cartierul general al trupelor sovietice din zona, iar dupa 1958 devine spital cu sectiile de chirurgie si stomatologie. Sursă text și poze: invrancea.ro

Colegiul Economic ,,Mihail Kogălniceanu” este o unitate de Învățământ liceal și profesional, înființată la data de 15 septembrie 1966, fiind unică prin oferta de școlarizare în domeniul serviciilor. Așa se explică afluența candidaților din județ la cursurile liceale și profesionale, colegiul furnizând în această perioadă circa 9000 de tineri calificați pentru unitățile din acest domeniu. Oferta de școlarizare atrăgătoarea, precum și prestigiul creat au permis menținerea unor standarde, de acum tradiționale pentru colegiu: realizarea integrală a planului de școlarizare, concurența mare la examenele de admitere, selecția legitimă și gradul de promovabilitate a examenului de Bacalaureat ridicat, acesta fiind de peste 90%. Scurt istoric Ianuarie 1862 – Mihail Kogălniceanu anunţă Ministerul Cultelor că cedează onorariul cuvenit, pe tot timpul cât a servit ca membru în Comisia Centrală, pentru înfiinţarea unei catedre comerciale în oraşul Focşani. Septembrie 1864 – se înfiinţează Şcoala Comercială de ucenici condusă de profesorul Nicolae Ţipeiu. 1929 – înfiinţarea Şcolii de Comerţ cu ciclul I – IV; 1933 – se transformă în Liceul Comercial cu ciclu superior; 1947 – devine Şcoala Medie tehnică economică şi de administraţie; 1951 – se transformă în Şcoala medie de cooperaţie; 1966 – S-a înfiinţat Liceul Economic; 1993 – Primeşte numele Liceul Comercial „Mihail Kogălniceanu” 2000 – Primeşte numele: COLEGIUL ECONOMIC „MIHAIL KOGĂLNICEANU” Sursă text:  https://cemk-focsani.coresi20.ro/ Sursă foto: https://invrancea.ro/ 

Începuturile Colegiului Național “Al.I.Cuza” de azi pot fi stabilite în 1889, când un grup de profesori înființează un externat secundar de fete, directoare fiind Eliza C. Lupu. Ca orice început nu e lipsit de probleme, într-o epocă în care învățământul, mai ales cel pentru fete, nu avea suficiente resurse. Este și motivul pentru care profesorii predau gratuit timp de doi ani, iar școala devine publică abia în 1901. Primul război mondial aduce în Focșani și o situație nouă și dificilă: ocupația germană. Este momentul în care aceeași Eliza C.Lupu decide împreună cu un grup de profesori înființarea unui liceu particular de fete, care în 1921 va fi recunoscut ca școală publică, dar abia în 1923 clasa I va fi trecută în bugetul statului, urmând ca în 1924 să treacă tot cursul inferior, iar în 1925 și cel superior. În 1926 liceul de fete se va muta în localul propriu din Calea Cuza Vodă 43, pus la dispoziție de Ministerul Instrucțiunii Publice. Întrucât localul devine neîncăpător, în curtea școlii se va construi începând cu 1930 un local nou, cu etaj, având pe atunci 10 săli de clasă și două cancelarii. În anul școlar 1941/1942 Liceul Teoretic de fete din Focșani a fost transformat din liceu de tip C ( cu 8 clase) în liceu tip D (cu 12 clase). Numele de “Alexandru Ioan Cuza” va fi dat instituției în 1958, pe atunci Școala medie mixtă, pentru ca abia în 1965 să se impună denumirea de Liceul “Alexandru I. Cuza”, iar din 1990 Liceul Teoretic “Al. I. Cuza”, transformat în 1999-2000, ca o recunoaștere a valorii sale, în Colegiul Național “Al. I. Cuza”. Sursă text:  https://cnaic.ro/

Şcoala a fost înfiinţată pentru a pregăti învăţători şi educatoare care să acopere necesarul de cadre didactice din Vrancea, în învăţământul preşcolar şi pregimnazial. La nivel naţional actul de naştere este Legea instrucţiei publice din 1864, care a dus la înfiinţarea de şcoli normale, care au funcţionat până în 1948, când au fost înlocuite cu şcolile pedagogice de învăţători, apoi cu liceele pedagogice. Prima Şcoală Normală din Focşani a apărut în 1870 – până atunci elevii din judeţul Putna fiind trimişi ca bursieri la şcolile specializate din judeţele limitrofe şi la Bucureşti si Iaşi.                  Şcoala Normală din Focşani a avut o experienţă zbuciumată, de multe ori întreruptă din motive materiale sau din cauza reorganizărilor administrative.  Perioade: • 1870 – 1873  • 1914 – 1916  • 1919 – 1932 sub numele de Şcoala Normală  • 1934 – 1941  • 1949 – 1955 sub numele de Şcoala Pedagogică;  • 1969 – 1981 sub numele de Liceul Pedagogic;  • 1990 – 2001 – sub denumirea de Şcoala Normală;  • 2001 – 2018- sub denumirea de Liceul Pedagogic “Spiru Haret”; • 2018 – prezent – sub denumirea de Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret”; Astăzi Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani  este o unitate de învățământ de renume la nivel județean cu un colectiv de cadre didactice prestigioase și foarte bine pregătite, dovadă fiind rezultatele la concursurile și olimpiadele județene, regionale și naționale, dar mai ales, prin rezultatele la examenul de Bacalaureat și admiterea la diverse facultăți. Sursă text: https://www.pedagogicfocsani.ro/

Liceul "Unirea" a luat fiinţă la data de 7 ianuarie 1866 prin Ordinul Domnesc nr. 26512 din 10 august 1865, fiind prima unitate de învăţământ secundar din această zonă şi între primele din România. Peste doi ani, gimnaziul avea deja patru clase şi un mic corp profesoral preocupat de strângerea materialului didactic: aparatură pentru fizică şi chimie, colecţii pentru geografie, istorie şi ştiinţele naturii, o colecţie de monede vechi. Tot atunci se pun şi bazele bibliotecii, cu cele 45 de volume donate de elevi. (În prezent în bibliotecă se numără peste 30.000 de volume) Şcoala funcţionează fără local propriu până în 1880, când începe construcţia clădirii, iar numele este transformat din "Alexandru Ioan Cuza" în Gimnaziul "Unirea". În anul 1884-1885, reapare clasa a V-a, iar în următorii ani gimnaziul se transformă în liceu. Acest fapt a fost de mare importanţă, ţinând seama că în toată zona dintre Buzău şi Bârlad nu mai exista o şcoală similară ca grad. Dupa lungi aşteptări, în anul 1900, liceul se mută în actuala clădire, construită după planurile arhitectului Băicoianu. În anii ocupaţiei germane din primul război mondial (1917-1918) liceul e transformat în spital şi şcoala îşi încetează activitatea. *sursa text si foto

În comuna Păuneşti din judeţul Vrancea există un loc unicat în România, în care se observă, cu ochiul liber, importanţa apei pentru oamenii care au trăit pe aceste meleaguri în urmă cu 200 de ani. Aproape de centrul comunei, într-un perimetru nu mai mare de 2.500 de metri pătraţi, au fost construite în vechime 30 de fântâni cu cumpănă şi ciutură, fântâni care, în cea mai mare parte a lor, sunt funcţionale şi astăzi. Fântânile reprezintă mândria localităţii şi au fost săpate din nevoia ca oamenii să aibă apă, mai ales că Păuneştiul este o comună amplasată pe mai multe dealuri, unde pânza freatică se află la mare adâncime. Sursă text: adevarul.ro Sursă foto: patruzari.ro

Liceul de Arte Gh. ”Tattarescu” a fost înfiinţat în 1957 avand titulatura de Şcoală de Muzică cu clase I – VIII. Aici au funcţionat doi prestigioşi directori – profesorii Nicolae Jurjiu şi Ionică Dumitrache Începând cu anul 1980 şi până în anul 1990 a funcţionat în sistemul şcolilor cu program suplimentar de muzică şi arte plastice. Din anul 1990 până în anul 1992 a funcţionat sub administraţie proprie, iar din anul 1992 s-au înfiinţat primele clase în ciclul liceal pe lângă Liceul Pedagogic din Focşani. Liceu de Arta continuă o mai veche tradiţie a învăţămîntului artistic vrîncean şi răspunde nevoilor instructiv-educative în domeniul pregătirii gimnaziale şi liceale privind arta sunetelor muzicale, a formelor, culorilor, precum şi a «cuvintelor potrivite». În anul 1995 s-au întrunit condiţiile de înfiinţare ca liceu, funcţionând în sistem de învăţământ integrat începând cu ciclul gimnazial, unde sunt clase cu specializările muzică şi arte plastice şi ciclul liceal: muzică-profil teoretic, arte plastice-profil pictură şi filologie. Începând cu anul 2003 în planul de şcolarizare specializarea filologie a fost înlocuită cu arhitectură, iar la arte plastice s-au înfiinţat şi alte profiluri: design, sculptură,design vestimentar şi pictură murală Din anul 2019 în Liceul de Artă Gh Tattarescu a fost inființat programul Vocațional-Artistic, integrat pentru învațământul primar (clasele 0-IV), profilul Artă Teatrală și reînființat profilul Filologie-Engleză Intensiv. Astăzi, în cadrul celor cinci domenii artistice fiinţează 26 de clase, cu un număr de 490 elevi, la care se mai adaugă 36 de elevi din treapta primară, ce studiază în liceul nostru numai muzica, ei frecventînd la şcoli din municipiu şi judeţ cursurile de cultură generală. Corpul profesoral este alcătuit din 59 de cadre didactice, care dau dovadă de dăruire şi profesionalism în activitatea ce o desfăşoară la orele de curs şi în afara lor. Din cei 59 de profesori calificaţi 25 sunt la muzică, 12 la arte plastice şi 22 la cultură generală. De asemenea, un număr de 22 profesori au gradul didactic I, 18 gradul didactic II și 11 definitivatul. Alţi 7 profesori sunt debutanţi. Personalul didactic auxiliar este format din: contabil, secretar, administrator, bibliotecar, model, iar personalul nedidactic este alcătuit din 3 îngrijitori, 2 muncitori de întreţinere și un paznic. În momentul actual (anul şcolar 2020-2021) spaţiul destinat procesului didactic este compus din: • 19 de săli de clasă, laborator de informatică, bibliotecă în str. Alecu Sihleanu, nr.6 – corpul A • 12 ateliere pentru arte în str. Alecu Sihleanu, nr 6 – corpul C, B • 17 cabinete de muzică – et. II-III parţial, la Şcoala Ştefan cel Mare * sursă text și foto

Monumentul independenței fost ridicat la iniţiativa generalilor Gheorghe Macarovici şi Ion Raşcu, precum şi a omului politic N. N. Săveanu. Monumentul a fost inaugurat în timpul Primului Război Mondial și dezvelit la data de 29 iunie 1916, în cinstea jertfei de sânge a militarilor din Regimentul 10 Dorobanţi “Putna”. “Statuia Independenţei” este închinată eroilor vrânceni din Războiul de Independenţă şi are înscrise numele a 245 de ostaşi, în frunte cu maiorul George Şonţu, erou al luptelor de la Griviţa. Totodată, alături de acesta îi găsim, printre alţii, pe căpitanul Leon Cracalia şi sublocotenentul George Botescu, văr al maiorului Gheorghe Pastia, ctitorul “Teatrului Municipal” şi al “Ateneului Popular”. Construcţia monumentului istoric a fost finanţată prin subscripţie publică, după cum o arată şi inscripţia de pe soclu: “Ridicat prin subscripţia Putnenilor. Preşedinte şi iniţiator este G-ral Gheorghe Macarovitsch, N. N. Săveanu, G-ral Ion Raşcu delegat cu execuţia. Atacul Griviţei la 30 08 1877“. Monumentul Independenței din Focșani conține un grup alegoric de bronz, aşezat pe un soclu de piatră, cu un basorelief şi o plachetă din bronz. Grupul alegoric cuprinde un dorobanţ în plin atac şi o femeie în picioare, lângă soldatul de infanterie, reprezentând România, şi care ţine cu mâna stânga un steag, iar cu dreapta arătând “calea izbânzii şi a gloriei”. Pe monument stă inscripţionat: “Sacrificiul de sânge făcut de fiii Putnei pentru independenţa ţării şi care, prin puterea exemplului, va sădi în inimile generaţiilor viitoare mari şi frumoase virtuţi patriotice”. Sursă texte și poze: învrancea.ro

Amplasat în centrul orașului, Monumentul Unirii este poziționat pe hotarul de despărțire a celor două regiuni ale vechiului așezământ (Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei), înainte de unirea lor în 1862 pe data de 10 iulie. Moment când la București, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul privind unificarea celor două părți ale orașului Focșani. (Art.2: „Ambele părți ale orașului de dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi reședința județului Putna” - Monitorul Oficial nr.149/iulie 1862) A fost inaugurat la 24 ianuarie 1976 și este alcătuit dintr-un obelisc amplasat pe un postament cilindric, care redă hora unirii întreprinsă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în cadrul unui bazorelief de bronz – opera sculptorului Ion Jalea (1887- 1983). În prin plan este redat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, alături de principalii săi colaboratori (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Boerscu etc.), printre care se numără și renumitul țăran Ion Roată (deputat de Putna și participant de seamă la divanurile ad hoc). Pe fațada obeliscului este amplasată o placă de bronz în formă de scut, pe care este întipărită „Unirea Principatelor Române, 1859”. Sursă text și poze

Palatele și cluburile copiilor reprezintă modul inteligent de petrecere a timpului liber al copiilor și adolescenților. Cu o tradiție de peste 55 de ani de la înființare, cu profesori experimentați și pasionați, cele 24 de cercuri din diverse domenii de interes sunt astfel gândite încât să suscite interesul oricarui tânăr.                                                      Profesorii noştri sunt profesionişti cu experienţă în domeniul lor de activitate şi cu capacitatea de a împărtăşi cunoştinţele şi abilităţile lor, pregătind elevi atât la nivel parctic cât şi teoretic. Vă invităm să aflaţi mai multe despre oferta noastră școlară, aici, pe site-ul nostru https://palatul-copiilor-focsani.webnode.ro/   Nu ezitaţi să ne contactaţi pentru informaţii suplimentare. Suntem bucuroşi să vă consiliem cu privire la curicula noastră. Şcoala noastră furnizează programe de educaţie de mulţi ani. În fiecare an, elevi cu pasiune pentru cunoaştere se bucură de programele şi cursurile noastre de specialitate. Pentru mai multe informaţii, sunaţi sau vizitaţi-ne pe str. Moldova Nr. 9 Focșani sau la numarul de telefon:0237216259. Facilităţile noastre moderne oferă elevilor spaţii ideale pentru îmbogăţirea cunoştinţelor şi pentru punerea în aplicare a practicilor care îi ajută pe elevii noştri să obţină cele mai multe bune rezultate. Oferta școlară la Palatul Copiilor Focșani Aeromodele/Rachetomodele  – prof. Vasile Popa Ansamblul Folcloric  – prof. Elena Murgoci Bălăuca   Artă Textile/Creație Confecții – prof. Didina Mocanu Artă Teatrală – prof. Cristian Dumitrescu Cultura și Civilizație Engleză – prof. Raluca Dragomir Dans Modern  – prof. Marinela Drăcșanu Electronică Digitală  – prof. Vasile Diaconu Informatică  – prof. Emilia Dumitru Karting  – prof. Florin Harea Muzică Ușoară, Vocală si Instrumentală – prof. Costel Manea Pictură si Desen  – prof. Monica Prisăcaru Sah-Tenis   –prof.  Cosmin Popa Pentru mai multe informații accesați : https://palatul-copiilor-focsani.webnode.ro/

Păstrăvăria Lepșa este un obiectiv turistic interesant in județul Vrancea. Această unitate are o capacitate de 10 tone de păstrăvi, iar exemplarele crescute aici sunt vândute restaurantelor importante din întreaga tara. La păstrăvăria Lepșa exista 19 bazine și o maternitate, unde sunt ținuți puieții de păstrăv. In ultimii ani, cantitatea de pește crescuta la aceasta unitate, deschisa in 1955, a început să fie insuficientă, din cauza cererii crescute din partea pensiunilor din zona. *sursă text

Piata Unirii din Focsani este un ansamblu arhitectonic de clădiri istorice și civice construite în anii 1970. Obeliscul Unirii, lucrare a sculptorului Ion Jalea, amintește de Unirea Principatelor Române din data de 24 ianuarie 1859. Piata Unirii este situata pe vechiul hotar dintre Tara Românească și Moldova. Aici, în fiecare an la 24 ianuarie, este omagiat marele act al Unirii. Sursă poze: Pagina de Facebook Piața Unirii Focșani

*sursa text și foto

Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani este o instituție publică culturală, aflată în subordinea Consiliul Local al Primariei Municipiului Focsani. . Istoricul clădirii Construția teatrului a fost realizată la inițiativa maiorului în rezervă Gheorghe Pastia care a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de construcție și de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispozitie gratuit de municipalitatea orașului Focșani. Condiția principală cu care maiorul Pastia a realizat donația a fost ca teatrul să poarte veșnic inscripția Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”. O comisie condusă de arhitectul Ion Mincu, actorul Constantin Nottara și Gheorghe Băicoianu a judecat cele patru proiecte ce participau la concurs, alegând lucrarea arhitecților Constantin Ciogolea și Simion Vasilescu. Lucrările pentru construcția clădirii au început în anul 1909, piatra fundamentală fiind pusă la 11 septembrie 1909, iar inaugurarea făcându-se pe 22 noiembrie 1913 cu spectacolul Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, în montarea Companiei Dramatice a Teatrului Național din Iași, aflată sub conducerea lui Mihail Sadoveanu. Pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a teatrului, în plus de sumele ce proveneau din încasările realizate la spectacole, Gheorghe Pastia a prevăzut alte două surse: • crearea Fondului „Maior Gheorghe Pastia”, căruia filantropul focșănean îi lăsa prin testament întreaga sa avere. Acest fond era gestionat de trei efori și trebuia să fie folosit „pentru întreținerea, mărirea și înfrumusețarea teatrului”. • crearea Ateneului Popular „Maior Gheorghe Pastia”, a cărui construcție a fost realizată cu fondurile donate de maiorul Pastia, veniturile obținute din activitatea acestuia trebuind să servească la mărirea și întreținerea teatrului. În această clădire au fost susținute spectacole până în anul 1987, când, datorită degradărilor produse de cutremure, activitatea a fost întreruptă. După anul 2000 Primăria orașului Focșani împreună cu Consiliul Județean Vrancea au finanțat lucrările de consolidare și restaurare, teatrul fiind redeschis pe 24 ianuarie 2004. În memoria ctitorului Teatrului, pe esplanada din fața Teatrului Municipal a fost ridicat bustul în bronz al maiorului Gheorghe Pastia realizat de sculptorul Gabriel Tăicuțu. Sursa

Construcţia fostului Palat Administrativ (fosta Prefectură Putna, în prezent sediu de Universitate) a început în 1913, edificiul fiind opera arhitectului Daniel Renard și este executată în stilul arhitectonic tradițional românesc, stil specific clădirilor ridicate in secolul XX. Construcția a fost destul de anevoioasă, fiind afectată de Războiul Balcanic din 1913, ea fiind, însă, recepţionată pe 26 octombrie 1915. Clădirea are trei nivele, respectiv demisol, parter şi etaj, peste 80 de încăperi, printre care şi două mari săli de şedinţe. După al Doilea Război Mondial a fost afectată de un incendiu, fapt care a condus la schimbarea acoperişului şi modificarea arhitecturii. Poate cel mai atrăgător şi mai interesant element de construcţie este desenul de pe ţigla acoperişului, realizat după un model de la mănăstirile din Suceava. O istorie frumoasă o are și desenul de pe țigla acoperișului, o compoziție decorativă având motive populare din nordul Moldovei, realizată chiar de un pictor focșănean, Elena Stoiciu, care a câștigat pe 23 august 1976 un concurs de proiecte pentru a realiza aceasta lucrare. În imobilul care este considerat bijuterie urbană a funcționat, până în anul 1950, Prefectura Județului Putna. Ulterior, aici și-au desfășurat activitatea, pe rând, Sfatul Popular Focșani și diferite compartimente și servicii ale consiliilor locale. Edificiul a fost afectat grav și de cutremurele din 1977 și 1986, iar după 1990 a fost scos din circuitul public. Acest imobil a fost reabilitat de către Consiliul Județean Vrancea și dat în folosință gratuită, prin Hotărârea nr. 61 din 15 martie 2021, către Universitatea din București și către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe o perioadă de 10 ani. Tur virtual: https://cjvrancea.ro/tur-virtual-universitate-focsani/

Comuna Vizantea-Livezi aparţine judeţului Vrancea în împărţirea teritorial-administrativă actuală dar este cunoscut că aceste plaiuri au făcut totdeauna parte din ţinutul sau judeţul Putnei, nume provenit de la numele apei ce-l străbate. Vizantea se află la una din porţile de intrare a „Vrancei istorice” sau « Vrancea arhaica » cum denumesc sociologii regiunea Vrancei, partea muntoasă împreună cu depresiunea respectivă. Adjectivul arhaic sau istoric este referitor la structura socială si tipul proprietăţii ce s-a păstrat în satele acestor locuri. Faptul că aici a supravieţuit proprietatea în devălmăşie, iar satele formează o confederaţie de ocol, o „republică” cum spunea Dimitrie Cantemir în a sa „Descriptio Moldaviae” se explică prin condiţile de mediu şi climă. Brâul de munţi, care înconjoară depresiunea vrânceană, a servit localnicilor ca o fortăreaţă naturală, în care pătrunderea străinilor se putea face fie prin nord numai prin poteci înguste cunoscute doar de ciobanii transilvăneni sau de a lungul cursurilor de ape Putna, Şuşiţa, Vizăuţele, Milcovul, etc, blocate şi acestea în timpul iernii şi anotimpului ploios într-o vreme când sosele asfaltate sau pietruite nu existau ca în timpurile noastre. Ocupaţia păstoritului care predomină de-alungul vremurilor în Vrancea, constitue unul din elementele de bază în menţinerea formei primitive de organizare, caracteristice regiunii numită de sociologi „Vrancea istorică”, formă care a persistat în unele locuri pâna la jumătatea secolului XX. *sursă text și foto *sursă foto *sursă video