Rezervația Pădurea Merișor

Pădurea Dălhăuți este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Munteniei, pe teritoriul județului Vrancea. Aria naturală se întinde în partea central sudică a județului Vrancea (în estul Subcarpaților de Curbură acoperind bazinul superior al văii Dălhăuților) pe teritoriile administrative ale comunelor Cârligele și Cotești, lângă drumul județean (DJ205B) care leagă satul Faraoanele de Blidari. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pășuni) încadrată în regiunea geografică continentală a bioregiuneii Carpaților de Curbură, grupare sudică ce aparține Orientalilor. Situl conservă două habitate de interes comunitar (Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum) și protejează mai multe specii din fauna sălbatică și flora spontană caracteristice etajului piemontan ale acestei grupări montane de curbură a Munților Carpați. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte protejate la nivel european sau aflate pe lista IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun, lup cenușiu, râs, cerb, căprioară, vulpe, pisică sălbatică, viezure, iepure de câmp. Păsări (migratoare, de pasaj) protejate la nivel european: acvilă țipătoare mică, gaia roșie, șorecar comun, pupăză cuc (Cuculus ca, ciocănitoarea pestriță mare , ciocănitoarea verde, cânepar, botgros, dumbrăveancă, privighetoarea de zăvoi, turturică, silvia cu cap negru. Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap, șarpele de alun, șarpele orb, șarpe de casă, șopârlă de munte, șopârlă de câmp, gușter, broasca roșie de munte, broasca roșie de pădure, broasca mare de lac, Salamandra de uscat. Nevertebrate: rădașca  și croitorul cel mare al stejarului (Cerambyx cerdo), două specii rare din ordinul coleopterelor; ultima aflată pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Arbori și arbusti: stejar, gorun, fag, carpen, ulm, paltin de munte, cireș sălbatic, corn, soc, mur, măceș. Flori și ierburi: Dactylorhiza maculata - o orhide cunoscută sub denumirea populară de „Mâna Maicii Domnului”, papucul doamnei, breabăn, crucea voinicului, pecetea lui Solomon, smeoaie, căpșunică , mierea ursului, untul pământului, lăptucul oii, cujucărea de munte, brustur-negru, Koeleria macrantha, rogoz. Sursă text: Wikipedia

Rezervatie geologica caracterizata prin emisii de gaz natural care tasnesc din crevasele formate in scoarta pamantului si care se aprind instantaneu, arzand cu flacari de 30 - 50 cm inaltime. În munții Vrancei, la aproximativ 37 de kilometri de Focșani, pe cursul râului Milcov și într-o zonă care include localitățile Mera, Reghiu, în centrul comunei Andreiașu de Jos, imediat sub limita inferioară a unei foarte frumoase păduri de brazi, se poate vedea un fenomen natural foarte rar întâlnit în lume – focurile vii. Este considerat a fi cel mai extins câmp de „focuri vii" din ţară, atât ca întindere, cât şi ca debit de metan, respectiv 50 de tone pe an. Numai prin 6 dintre orificiile analizate s-a stabilit că sunt emanate anual aproximativ 24 de tone de gaz metan. Pe lângă metan, din sol mai ies şi alte gaze precum dioxidul de carbon, azotul şi heliul. Nu se cunoaşte o dată de atestare a acestui fenomen. Se spune doar că este foarte vechi încât ar fi rezultatul unei erupţii vulcanice. Mărturie stau descoperirile arheologice, cercetările făcute la suprafaţă care au dat la iveală unelte de muncă sau de luptă ce au ca materie primă rocile vulcanice. Spectacolul focurilor vii este magnific, mai ales în timpul nopţii. Flăcările ce ies în mod misterios din pământ pot fi interpretate şi ca un semn de avertizare în caz de seism, spun localnicii. Surse texte și poze: • CJ Vrancea • invrancea.ro • adevarul.ro

Rezervatie natural desemnata prin Legea nr. 5/2000. Aria protejata care conserva elemente de paleontologie si de peisaj, este situata pe un sector al versantului drept, in sectorul cursului superior al Paraului Coza. Paraul Coza a sectionat un complex de strate geologice cu o mare bogatie pakeontologica, relevate intr-un peisaj deosebit. Aria protejata este cantonata intr-o concavitate a versantului stang al pr. Coza, formata probabil in urma alunecarii uscate a stratelor litologice. Spectaculoasa este aparitia la zi a structurilor geologice de mare frumusete peisagistica, prin jocul de culori galben – cenusii – roscate, legate genetic de stratele de Tisaru inferioare si superioare, Burdigalian si Badenian, prezentand numeroase si variate urme de fauna fosila care, pana in prezent nu se cunoaste sa fi fost cercetata. Cai de acces Drumul care urmareste Valea Paraului Coza, continuat cu poteca din lungul albiei. O alta cale de acces o reprezinta drumul forestier de pe Valea Paraului Alunu, din care se desprinde, in imediata apropiere a cantonului Alunul, catre dreapta un drum forestier pe dealul Zmeuris. Accesul in rezervatia Groapa cu Pini este posibil si pe traseul turistic marcat cu “banda rosie” din com Tulnici, sat Coza, prin punctul la “Stramtura” si respectiv aria protejata Stramtura Coza, urmand in continuare poteca nemarcata. Limita de nord: – urmareste rapa de desprindere amaterialelor alunecate din culmea Dealului Doagelor. Limita de est: – este bine reprezentata in peisaj de ruperea de panta cvasirectilinie ce marcheaza marginea corpului alunecarii desfasurata intre culmea Dealului Doagelor. si albia Paraului Coza. Limita de sud: – se desfasoara pe albia Paraului Coza. Limita de vest: – este reprezentata de marginea apuseana a rapei pe un traseu cvasirectiliniu intre albia Cozei si culmea Dealului Doagelor Sursa texte  Sursă poze

Lacul Negru aflat în bazinul Nărujei, la 1250 metri altitudine se întinde pe o suprafață de peste un hectar și are adâncimea maximă de 7,5 metri. Este un ecosistem de o originalitate rară, în care organizarea și evoluția vieții s-au desfășurat în condiții cu totul speciale. Caracterul unicat este oferit de habitatul specific turbăriei active.  Ca elemente floristice se remarcă roua cerului(o plantă carnivoră) și plămâna o plantă cu proprietăți terapeutice similare cu ale antibioticelor. Ca specii faunistice întâlnim salamandra și tritonul de munte acesta din urmă împiedică apariția oricărei specii de pești în apele lacului. Accesul către lac se face prin DJ 205D Focșani-Nistorești-Herăstrău, iar apoi pe drumul forestier din lungul Văii Nărujei aproximativ 16 km. Traseul turistic este marcat cu cruce albastră, și este ușor de identificat, fiind refăcut în urmă cu trei ani. Pentru parcurgerea traseului aveți nevoie de o zi întreagă aproximativ 8-10 ore dus-întors. Nu recomandăm parcurgerea acestuia cu autoturismul, starea drumului fiind una foarte proastă și în anumite perioade chiar impracticabil. În ultima vreme am primit mai multe întrebări din partea turiștilor, cu privire la prezența în zona lacului a unui marcaj cu cruce roșie ce nu apare pe hărțile mai noi. Observațiile sunt corecte, este vorba de un traseu turistic ce face mai rapid legătura între drumul forestier și Lacul Negru. Acesta începe în locul în care Valea Nărujei se lărgește, iar pereților abrupți le este luat locul de o poiană generoasă. Urmărind o potecă pastorală ce urcă abrupt către dreapta până în culmea de deasupra lacului, se poate ajunge la Lacul Negru în 20-30 de minute mai rapid cu aproape o oră față de traseul marcat cu cruce albastră prin Șaua Tișiței. Locul de începere a potecii este marcat într-una dintre fotografii, un mesteacăn de pe marginea drumului fiind un reper foarte bun. Traseul a fost marcat în cadrul unui proiect mai amplu acum mai bine de zece ani. Acum marcajul este rar și deteriorat și poate fi urmat doar de turiștii mai experimentați. Într-un viitor destul de apropiat probabil, traseul va fi refăcut, fiind preferabil drumului forestier. Sursă text și poze: invrancea.ro Sursă poze: CJ Vrancea

Cascada din Horn sau Cascada Mioarele este una din cele mai frumoase căderi de apă din munții Vrancei. Aceasta are o înalțime de aprox. 25m și se află într-un decor pitoresc, care îi conferă o frumusețe aparte. Cascada este situată la aproximativ 14 km de satul vrâncean Tulnici și la aproximativ 5 km vest de cantonul silvic Alunul, pe un afluent al râului Coza. Traseul durează aprox. 3 ore din locul unde poate fi lăsată o mașină cu garda la sol normală. Sursă text: invrancea.ro Sursă poze: CJ Vrancea

La aproximativ 65 de kilometri de Focșani, în extremitatea sudică a Munților Vrancei se găsește Cascada Monteoru sau Muntioru (depinde de sursă). Aflată pe pârâul Sărățel, afluent al râului Râmnicu Sărat, în apropiere de localitatea Vintileasca, mica cascadă de aproximativ 8 metri, ne întâmpină întru-un peisaj liniștit aproape sălbatic. Accesul se face pe un drum forestier la stânga din drumul principal DJ 204H, ce începe la intrarea în satul Vintileasca, traseul este marcat cu triunghi albastru. După aproximativ doi kilometri veți întâlni o bifurcație, continuați drumul la dreapta. După alți doi kilometri și jumătate veți întâlni un panou informativ și o băncuță (dacă mai există). În firul văii se observă cascada la care veți ajunge pe niște trepte improvizate. Iarna accesul pe treptele improvizate până la baza cascadei se face cu dificultate, este mai potrivit să o admirați din drum. Sursă text și imagini: Marius Adrian Coviltir-Salvamont Vrancea https://www.facebook.com/Muntii-Vrancei

Aflată la poalele Muntelui Coza pe pârâul Păstarea, afluent al Cozei, Cascada Păstaia sau Păstarea se găsește pe același traseu cu Cascada din Horn marcat cu bulină galbenă, unde la refugiul Alunul se despart, continuând traseul pe bulină roșie, recent marcat. Imediat după refugiul Salvamont Vrancea se face stânga și se mai merge aproape 3 kilometri. Undeva, după un podeț peste pârâul Păstarea, este indicator, se face dreapta și se merge prin albia râului aproximativ un kilometru, doar pe jos (15 min) și dăm de frumoasa cascadă de aproximativ 15 m cădere. Accesul se face din comuna Păulești, județul Vrancea, pe un drum forestier destul de dificil de aproximativ 13 kilometri. Sursă texte și poze: invrancea.ro și Radu Iftinoiu 

Probabil cea mai spectaculoasă cascadă din Munții Vrancei, având o înălțime de peste 25 de metri, se află pe Pârâul Văcăria, afluent al Tișiței ce își are izvoarele în Muntele Tisaru. Cascada impresionează prin înălțimea mare de la care apa plonjează dar și prin succesiunea de praguri atât în zona superioară, înainte de căderea principală cât și în cea inferioară. Pereții verticali sunt tapetați cu mușchi peste care se revarsă firișoare de apă, ce se sparg în milioane de picături reci și se împrăștie în aer.  Valea îngustă și răcoroasă cu numeroase săritori și pereți verticali din roci foarte friabile, este plină de trunchiuri de copaci și bolovani aduse de viituri, chiar dacă pârâul ce își croiește drum aici pare inofensiv.  Deși aflată destul de aproape de Lepșa, frumusețea ei rămâne ascunsă pentru majoritatea turiștilor deoarece accesul este foarte dificil, fiind necesare echipament și cunoștințe de alpinism. sursă text și imagini: Marius Adrian Coviltir-Salvamont Vrancea https://www.facebook.com/Muntii-Vrance

Cascada Mișina, numită de localnici Cascada Boului, este situată în partea de vest a județului Vrancea, în bazinul superior al râului Mișina, la o altitudine de aproximativ 1200 metri. Pentru a a ajunge în zonă urmăm DJ 205 M pe traseul : Năruja - Podu Nărujei - Nistorești - Vetrești - Herăstrău - Valea Neagră, apoi circa 2 ore la pas pe potecă. Text: Ghid Turistic Vrancea Poze: Pagina de Facebook Cascada Mișina